Scriitorul se naşte ca un refuz al limitării, spune Norman Manea. Literatura lui Norman Manea este o literatură a descrierii duplicităţii, falsităţii, ipocriziei societăţii totalitare indiferent de tipul de societate, comunistă sau fascistă. Norman Manea este un scriitor total al literaturii estului, un reprezentant de seamă al literaturii române contemporane. În scrierile sale sunt abordate mari teme ale umanităţii; libertatea, curajul, credinţa, creaţia.
Societatea comunistă românească a fost o societate caracterizată de un burlesc ieşit din comun. Specificul balcanic şi-a spus cuvântul şi în anii în care totul era dirijat de la centru. Cei care îşi jucau rolul pe scena acestei societăţi erau clovni, bufoni, comedianţi stradali şi clasa muncitoare. Primii erau elita comunistă ceilalţi cei care produceau, oameni ai muncii cum se spunea pe vremuri.
În ultimul deceniu al comunismului românesc s-a născut clovnocraţia, conducerea deplină a unor saltîmbaci inculţi dar cu pretenţii de lideri mondiali având în frunte un conducător rupt de realitatea istorică. Această clovnocraţie este minuţios radiografiată de opera lui Norman Manea, un scriitor binecuvântat cu o rară calitate aceea de fin psiholog şi scrutător în abisurile fiinţei omeneşti. La prima lectură scrierile lui Norman Manea pare de neînţeles, fantasmagorice şi pline de metafore himerice. Aceste scrieri aprofundate ne relevă absurdul societăţii comuniste şi faptul că marele scriitor român a descris cu sintagme ale absurdului visul destrămat al comunismului românesc. Din opera sa înţelegem societatea noastră ca o societate pierdută fără un solid ghid moral şi fără o ancoră în realitate. O societate care pluteşte într-un eter incert.
Circul acestei societăţi, burlescul acestei societăţi este descris admirabil de Norman Manea prin metafore, epitete şi comparaţii halucinante. De fapt halucinant este faptul că istoria noastră a trecut printr-o astfel de perioadă. Scufundarea în lectura operei lui Norman Manea ne dă impresia că acest popor a fost de-a dreptul vrăjit de spectacolele ieftine ale unui circ compuşi din clovni şi bufoni magnificienţi până la penibil. A scrie despre ridicol şi a metaforiza circul şi circarii este o misiune extrem de grea pe care Norman Manea şi-a asumat-o cu succes în opera sa. Este greu să poţi scrie despre propria ta ţară şi propriul tău popor aceste lucruri dar cineva trebuia să se încumete să descrie ceea ce a fost. Istoria se scrie cu bune şi rele.
Speranţa iluzorie a unui om din clasa muncitoare este o constantă în opera lui Norman Manea. Răul descris de scriitorul român este un rău absolut prin faptul că omul este prins ca o mică făptură într-o uriaşă pânză de păianjen. Omului îi trebuie un vis ca să suporte realitatea, spune Freud. Literatura lui Norman Manea este un vis despre speranţa certă că acest circ ieftin al comunismului nu se va mai repeta şi că valorile nu vor mai fi inversate.
Din cizmar conducător şi din nimeni candidat la Premiul Nobel un teatru burlă excesiv de grotesc.
În scrierile romancierului anatomist al comunismului tristeţea este prezentă mereu iar deziluzia la tot pasul. Opera sa este un omagiu adus oamenilor care au rezistat şi luptat în toate societăţile totalitare şi închise. Un suflet trist este un suflet cu luminile stinse ne învaţă Părintele Arsenie Boca. Sufletele triste îşi găsesc acum alinarea în opera lui Norman Manea ce stă mărturie peste veacuri de ceea ce a însemnat tragedia comunistă, o tragedia în care falsul, impostura şi minciuna au fost virtuţi iar cei care le-au practicat un fel de sfinţi roşii şi demne modele de urmat.
Circ, comedie ieftină, carnaval trist cuvinte care străbat opera lui Norman Manea cel mai mare scriitor care a descris penibilitatea unei societăţi închise. Omului i se poate lua totul, două lucruri le poate păstra visul şi sufletul.
Leave a Reply