Întoarcerea huliganului incepe in New York, unde naratorul se întâlneşte cu o serie de prieteni care îl indeamnă să se întoarcă în România, ca un remediu menit să-l reconcilieze pe „huligan” cu fantomele trecutului. Zis şi făcut. Îşi vizitează mormântul mamei, nu poate prea multe. La revenire, constată că şi-a pierdut notele de călătorie. Cartea lui Norman Manea este povestea imposibilităţii întoarcerii. „Conflictul nerezolvat între nostalgie şi resentiment” care, în familia naratorului, „se traducea prin tăcere” – tăcere în jurul anilor de deportare, un subiect tabu în casa Manea -, constituie conflictul ce străbate întreaga carte şi atrage după sine însăşi întoarcerea.
Structura cărţiilui Norman Manea este un permanent dialog cu sine despre tot ce i s-a întâmplat şi i se întâmplă. A doua intoarcere e mai spumoasă. Fiind turist, camera sa de hotel este invadată de fantomele trecutului: Jumătate-de-om-călare-pe-jumătate-de-iepure-şchiop, Cap de Aur, Dona Alba, Elefantul Zburător. Apoi, ceva mai concret, cazuri de prieteni deveniţi din nevoie informatori şi presiunile exercitate de aceeaşi poliţie politică exercitată şi asupra tatălui său ca să devină informator şi repetatul său refuz tragi-comic: „Sunt un om cu bun-simţ”. Din toate acestea se desprinde un sentiment de simultană iubire şi ură faţă de patrie care, din nou, ca şi tema exilului, reprezintă o temă naţională atât în România pre-, cât şi în cea post-comunistă. Cioran este unul dintre scriitorii evocaţi constant de Manea – alături de Kafka şi „poetul polonez” (Zbigniew Herbert) – cu un sentiment de afinitate personală, deşi Manea este fără îndoială conştient de entuziasmul de tinereţe al compatriotului său faţă de Garda de Fier – versiunea românească a fascismului.Mircea Eliade, părintele istoriei religiilor, se bucură de mai puţină toleranţă în ochii naratorului.
De acelaşi autor
Sertarele exilului. Dialog cu Leon Volovici
Adauga in cosul de cumparaturi.
doamne, ce text slab ai putut să scrii. păcat de cartea pe care o „prezinți”
Textul de prezentare este oferit de editura, Ila
Recenziile sunt la alta rubrica
Am citit atenta, cartea lui N.M. Am vrut sa ma bucur de fiecare fraza , multe scrise cu har , cu umor amar, cu nostalgie si profunzime . Un narator cum nu prea am mai intalnit dupa revolutie , a vietii noastre a tuturor in perioada comunismului. Autorul este de felicitat si merita omagiat pentru acest roman ce reprezinta o fresca a timpului in care a trait. Cu mici exceptii romanul de memorii este sincer si scris din convingere. Nu inteleg cum se poate ierta atat de usor pe sine si pe cei apropiati de convingerile comuniste… si este atat de sever cu Mircea Eliade . Numai daca acest capitol i-a fost dictat de undeva , de cineva , deranjat profun de geniul lui Elliade