De Alexandru Cristian
Nu există cuvinte pentru a descrie exilul, înstrăinarea. A scrie sau a vorbi despre exil este ca şi cum ţi-ai sonda sufletul. Sufletul nu are margini iar limba nu are cuvinte pentru a exprima starea străinătăţii.
De la ziua însorită în faţa librăriei bunicului său la teroarea şi frigul din lagăr copilul Norman Manea nu simte că trăieşte. Memoria i s-a estompat înainte de deportare şi în timpul ei. Meleagurile străine şi durerea i-au încremenit gândurile.
Câteva Cuvinte din exil, spuse lui Hannes Stein îl fac pe copilul suferind un adult conştient de tragedia celui mai teribil secol din istoria lumii, parafrazând-o pe Hannah Arendt. În cele 17 dialoguri despre exil, frică, dragoste, Eliade, Celan, Cioran şi evrei Norman Manea ne povesteşte viaţa sa fascinantă. O experienţă de viaţă uriaşă, o moştenire culturală diversă şi un destin literar aparte.
Cariera sa politică a durat puţin, a fost ca prin vis un comunist fervent, am putea spune un elan exuberant, adolescentin, apoi o fiinţă care a respins politicul. Politicul în ţara noastră a suferit şi a provocat suferinţă. Un debut literar interesant, poezii de dragoste şi proză scurtă ce reflectă copilăria în lagăr continuat cu o carieră literară marcată de tema înstrăinării. În sufletul său mare şi de poet Norman Manea a rămas un aventurier, un înstrăinat lucid. Ţara în care a crescut s-a transformat într-un trist carnaval, un teatru de păpuşi gol în care păpuşari plictisiţi mai joacă o piesă.
Norman Manea recunoaşte că a rămas la tema înstrăinării, a oprimării, a disconfortului oriunde s-ar găsi acesta, în lagăr, Gulag sau într-o societate închisă şi oprimată. Singur în faţa societăţii, părăsit de speranţe şi cu un suflet mort se hotăreşte să plece. Dar nu poate uita rădăcina sa primordială, limba română. Cultura română m-a format şi m-a deformat, recunoaşte Manea într-un dialog referitor la hotărârea de a pleca. De ce a plecat Norman Manea? Ţara ajunsese un întreg lagăr de concentrare, recunoaşte melancolic marele scriitor. Ajuns în America Norman Manea este uluit de această ţară de exilaţi, unde dreptul la prostie este încurajat. În America poţi să fi prost, la noi nu!… trebuie să fi perfect. Perfecţiunea nu există aşa că…noi am rămas aici în perfecţiunea noastră.
Premiul Nobel este pentru fiecare autor o confirmare. Pentru Norman Manea este un simplu premiu care atestă valoarea, o certifică dar nu o eternizează. Pentru presa din România ar fi o nenorocire ca Norman Manea să ia acest premiu, se confesează ironic marele autor. Ţara noastră nu a înţeles în Manea scriitorul a văzut în el un înstrăinat, un oportunist, un trădător. Un scriitor nu poate fi mort, Norman Manea avea sufletul mort în deceniul absurd. Nu mai putea crea. De ce nu s-a întors în ţară? Pentru că şi acum după atâtea nenorociri cultura noastră are un anti-semitism visceral, ce-i drept nu este unul violent, agresiv sau afirmat public este unul subteran, abscons, aparent inofensiv dar totuşi există. Conspiraţia iudeo-masonică incită multe minţi la vise de supremaţie globală. Alt motiv pentru care a rămas în ţara tuturor posibilităţilor este faptul că acolo şi-a creat mediul de crea, de a simţi literatura, în defintiv de a trăi ca scriitor.
Cuvinte din exil este o carte de confesiuni spuse sincer, elegant şi cu o uşoară amărăciune. Cele 17 dialoguri ne incită la reflecţie despre problema culturilor şi a civilizaţiilor, diversitatea destinelor istorice şi regăsirea noastră în diferite epoci. Totodată este autobiografia academic-intelectuală a celui mai sincer intelectual român, a celui mai reprezentativ şi influent scriitor român care departe de ţara sa scrie şi gândeşte în limba română.
Norman Manea este gravorul sinistrei societăţi române totalitare, o societate stalinistă cu accente burleşti.
Adauga in cosul de cumparaturi.
Leave a Reply