Eseuri despre exil și limbă

Posted by Ilă Citilă on Oct 21, 2012 in Articole | 0 comments

slider_style:default.css
slide_redirect_url:http://www.bookiseala.ro/norman-manea-a-cincea-parte-a-imposibilitatii-eseuri-despre-exil-si-limba/86670.html
views:145

Norman Manea a publicat recent “The Fifth Impossibility:
Essays on Exile and Language” „(A cincea parte a imposibilităţii: Eseuri despre exil și limbă) la editura Yale/Margellos, în seria „World Republic of Letters”, 360 pagini. Poate fi achiziţionată la cerere pe: carteaprinposta@bookiseala.ro. Preţul ei fiind de 99 de Lei plus taxele poştale.

Soarta scriitorului în exil este subiectul de rezistenţă al noii cărţi de eseuri, în care Norman Manea descrie şi analizează condiţia existenţei sale, notează publicaţia Haaretz. În 1941, la vârsta de cinci ani, Manea a fost smuls din România sa natală şi deportat împreună cu familia sa în lagărul de concentrare din Transnistria, unde au fost ucişi 90.000 de evrei din totalul de 185.000 încarceraţi.

Semnează petiţia online: „Norman Manea merită Nobelul pentru Literatură”

Manea a supravieţuit şi în 1945 s-a întors acasă împreună cu părinţii săi. În 1986, la vârsta de 50 de ani, a fugit din ţara sa, evadând dintr-un regim care-i cenzura opera şi care i-a revocat un important premiu literar primit. Prima sa staţie a fost Berlinul de Vest. Apoi, USA, unde a locuit până în 1989. Cărţile lui Manea sunt scrise în jurul temelor exilului, cunoaşterii de sine şi a celorlalţi.

Cărţile sale în limba română, apărute la Polirom, se bucură de un real succes:

Întoarcerea huliganului

Sertarele exilului. Dialog cu Leon Volovici

Înaintea despărţirii. Convorbire cu Saul Bellow. Un proiect Words&Images

Atrium

Variante la un autoportret

Anii de ucenicie ai lui August Prostul

Curierul de Est. Dialog cu Edward Kanterian

De fapt, subiectul central al cărţii de eseuri a lui Manea, apărută peste Ocean, este dilema identității trăită de persoana întâi, care caută atât apartenența (la o limbă și cultură), cât și libertatea. Chiar din primul paragraf al primului eseu, „Exil”, Manea sugerează că povestea lui personală este un una universal valabilă, mulţumită principalei contradicţii a timpului nostru: „modernitatea centrifugă, cosmopolită și centripetă, în acelaşi timp, din dorinţa de apartenenţă.” Aproape că nu contează dacă exilul este voit sau forţat, ceea ce rămâne este neplăcuta încurcătură, veche şi constantă a străinului (traducere aproximativă), asta e problema care-l frământă pe nelaureatul Nobelului, până acum.

Majoritatea textelor au fost scrise în limba română şi ulterior traduse ăn diferite limbi. Autorul se teme să nu se fii diluat sensurile trăirilor sale.

Și se pare că Manea a avut dreptate, notează comentatorul. Într-una din recenziile apărute în „New York Times Review” despre romanul său cel mai recent, care a fost tradus din limba română, subliniază că „sensul adânc al cuvântului bârlog din opera maestrului diferă de ceea ce anglofilii consideră a reprezenta””.

În volumul menţionat, autorul vorbeşte despre poeţi româno-evrei: Paul Celan şi B. Fondane, pe care-l consideră prea puţin cunoscut. Celan a continuat să scrie în limba germană, iar poemul „Todesfuge” (Moartea fuge), în care „moartea este un maestru din Germania.” Celan a supraviețuit unui lagăr de muncă forțată și s-a sinucis la 25 de ani după terminarea războiului. Fondane, sau B. Fundoianu, născut Benjamin Wechsler, a scris în limba franceză, dar a fost ucis la Auschwitz.

Cartea cuprinde o multitudine de informaţii despre intelectualii pe care i-a întâlnit şi în exil.

Scris de Ilă Citilă

L-au impresionat din şcoala generală Marin Preda şi Mircea Eliade. Avea poemele lui Ginsberg în copii la indigo. Este vicepreşedinte al Asociaţiei Profesioniştilor de Relaţii Publice şi membru al American Association of Political Consultants. Coordonează blogul de cărţi BOOKISEALA.