Au trecut mulţi ani de la Revoluţie, dar nu pot uita cei 6 ani de muncă în Comisiile de cercetare a evenimentelor din decembrie 1989 din Senatul României.
Consider că este de datoria mea a reveni nu cu mărturisiri bombastice, ci doar cu precizări şi analize ale unor situaţii create după decembrie 1989, mai ales asupra analizei luptei politice pentru putere. Spun, mai ales, pentru că după o viaţă petrecută cu destul de multe triste experienţe, am învăţat că de cele mai multe ori suntem victimele nu ale vreunei ideologii sau comportări ale vremii, segment politic, cât mai ales, victimele unor lipsuri personale de caracter, pregătire şi educaţie, ale unor indivizi care, accidental, au acces la posturi pe care nu le merită.
De aceea m-am hotărât să-mi spun toate observaţiile făcute în aceşti ani, nu atât ca un „politolog amator” ce aş putea fi, ci ca un observator al firii umane atât individuală, cât şi colectivă, recunoaştere care îmi este justificată şi de profesie.
Despre personajele amintirilor mele am căutat în orice împrejurare ca judecata pe care am făcut-o asupra lor sau a acţiunilor lor să corespundă timpului de atunci, neinfluenţată de situaţia de astăzi, deşi caracterul oamenilor rămâne acelaşi, indiferent de cât timp trece.
Leave a Reply