A scrie o piesă de teatru despre Mihai Eminescu este ca şi cum ai încerca să prinzi o stea cu o mână. Titanismul lui Eminescu este dovedit prin uriaşa sa operă şi nemărginita profunzime a scrisului său. Mihai Eminescu spunea că un geniu apare mai rar decât o nouă stea pe cer. Tragismul vieţii sale este în contrast cu luminozitatea operei sale. Viaţa i-a fost meteorică iar creaţia universală, veşnică. Deşi a trecut de tânăr spre astre a reuşit să creeze fundamentul limbii române.
Patron absolut al culturii române, Mihai Eminescu este metafora limbii române. Limba strămoşească a cules-o şi a întrepătruns-o cu noi cuvinte dând naştere unei opere măreţe, limba literară. Geniu total al neamului românesc şi absolut al culturii noastre Mihai Eminescu a realizat neputinţa omului şi efemeritatea sa. Opera sa a anticipat veşnicia. De ce Eminescu este veşnic? Pentru că a scos veşnicia din pământul vechi al folclorului nostru. Eminescu este puntea temporală între tradiţie şi modernitate în cultura noastră.
O piesă de teatru despre viaţa sa este plină de subiectivism şi lasă loc de interpretări. Niciodată o mare personalitate nu a fost lipsită de controverse. Mihai Eminescu nu este o controversă sau nu ar trebui să fie. Mihai Eminescu este unic şi nu trebuie minimalizat prin diverse scenarii şi teorii. Dragostea de Eminescu m-a făcut să-i studiez viaţa şi opera. Ambele se împletesc în mod admirabil şi dau naştere unui Eminescu real, un om lucid de forţa sa creatoare şi mentală. Un om care a scrutat istoria, prezentul şi viitorul neamului său. În aceea epocă nu exista om mai informat decât Eminescu. Poetul nostru era pasionat de cunoaştere şi citea tot ce putea; cărţi, enciclopedii, ziare, reviste, manuale, almanahuri şi multe alte pagini scrise.
Eminescu este definiţia literaturii române. Fără el această literatură este mai săracă şi greu de remarcat. Literatura noastră se împarte în două momente, înainte şi după Eminescu. A cuprins toate genurile posibile, poezie, nuvelistică, romane, dramaturgie, schiţe, eseuri, proze scurte, eseuri filosofice. Mihai Eminescu este necuprins prin forţa uriaşă a operei sale prin împlântarea versurilor în conştiinţa neamului românesc. Mihai Eminescu va exista într-un timp când totul va fi tăcere iar Luceafărul său va străluci veşnic pe cerul eternităţii. Dacă nu se va mai vorbi limba română, Eminescu se va citi tot în limba română. Aici este comparabil doar cu marii clasici greci şi latini. Într-un viitor îndepărtat versurile lui Eminescu vor sta alături de Homer şi Vergiliu.
Leave a Reply