Eminescu, arăta fostul senator al Parlamentului românesc şi promotor al naţionalismului, ar fi fost victima unei crime cu premeditare a evreilor. Acesta ar fi fost internat într-un spital sub pretextul unei boli mintale, i s-ar fi pus un diagnostic eronat şi ar fi fost declarat sifilitic. Apoi, medicul evreu Francisc Isack i-ar fi provocat „românului absolut” Eminescu moartea lentă, prin injecţii cu mercur.
Crima este descrisă ca un act de răzbunare al duşmanilor străini. Aceasta, crima, nu ar fi fost altceva decât o reacţie la poziţia critică a Poetului Naţional faţă de umilirea etnică şi economică a poporului român de către evrei. În „Philippika” sa, publicată în întregime de cotidianul peremist Tricolorul şi de gazeta radicalistă de scandal Napoca News, Funar a somat „poporul ales” să-şi recunoască fapta, după ce, vreme de 121 de ani, a încercat să-l discrediteze pe Eminescu ca xenofob şi antisemit.
Eminescu reprezintă simbolul suprem al naţionaliştilor din România, iar Garda de Fier îl venera prin scrierile lor programatice din perioada interbelică ca pe un „Apostol”. Eminescu susţinuse că evreii i-ar fi contaminat pe români cu „decadenţa lor morală şi fizică”, de aceea ar trebui ca această „rasă neproductivă” să fie „obligată la mai productiva muncă fizică”.
Cultul lui Eminescu şi-a atins anul acesta apogeul prin solicitarea ultranaţionalistei „Liga Scriitorilor” din Cluj de canonizare a poetului naţional. În primele rânduri ale acestei „ligi a scriitorilor” se află editorii publicaţiei clujene Napoca News. Aceasta s-a evidenţiat ca o cutie de rezonanţă publicistică pentru gruparea Noua Dreaptă. De asemenea, ziarul i-a oferit întotdeauna lui Funar posibilitatea publicării numeroaselor sale atacuri la adresa minorităţii maghiare.
Funar, al cărui partid (PRM) este reprezentat astăzi în Parlamentul European, a fost din 1992 până în 2004 primar al Clujului (în maghiară: Kolosvár; în germană: Klausenburg), cel de-al treilea oraş al României, în care, dintre cei aproximativ 350.000 de locuitori, mai mult de 60.000 aparţin minorităţii maghiare. Pentru a face clare oricui pornirile sale antiungureşti, fostul primar a ordonat, în vremea mandatului său, vopsirea băncilor din parcuri şi alte locuri publice în culorile drapelului naţional, roşu-galben-albastru.
Ofensiva lui Gheorghe Funar de a-l prezenta pe Eminescu ca o victimă a evreilor are de-a face şi cu situaţia de criză economică în care se găseşte România. Măsurile radicale şi antisociale de austeritate ale guvernului român, care prevăd printre altele reducerea pensiilor şi concedierea a peste 200.000 de salariaţi din serviciul public, au declanşat în ultimele zile proteste masive.
Opoziţia parlamentară nu a avut succes zilele trecute cu o moţiune de cenzură. Partidul România Mare, care de la ultimul scrutin din 2008 nu mai aparţine forului legislativ, întrezăreşte o şansă şi încearcă prin deja răsuflatele subterfugii naţionaliste să mobilizeze pentru alegerile viitoare păturile sociale afectate de criză.
William Totok a debutat în 1970 cu versuri în revist Neue Literatur. Cofondator al Grupului de Acţiune Banat (Aktionsgruppe Banat), organizaţie în care a activat şi Herta Müller, a fost ţinut în arest preventiv timp de 8 luni pentru „propagandă împotriva orânduirii socialiste” în 1975. După încheierea studiilor, a fost profesor de germană şi română în localitatea Tomnatic din Banat, apoi (1982–1985) ca redactor la un ziar de limbă germană din Timişoara.
În 1987 a emigrat în Germania. În prezent trăieşte la Berlin ca scriitor şi publicist liber profesionist. Împreună cu istoricul Johann Böhm şi cu scriitorul Dieter Schlesak editează revista de specialitate bianulă de istorie, literatură şi politică, Halbjahresschrift für südosteuropäische Geschichte, Literatur und Politik. Este membru al Cercului de lucru pentru istorie şi cultură pentru Europa centrală, răsăriteană şi de sud-est (Arbeitskreis für Geschichte und Kultur in Ostmittel- und Südosteuropa e.V.), a activat în Comitetul pentru Drepturile Omului din România (din cadrul Fundaţiei „Heinrich Böll”) şi a fost membru al Comisiei Internaţionale pentru Studierea Holocaustului în România (prezidată de laureatul Premiului Nobel pentru Pace, Elie Wiesel) .
A publicat numeroase studii şi eseuri istorice, literare şi politice, articole, analize, eseuri radiofonice, cronici şi recenzii în mass-media din ţară şi străinătate.
Colobarator al posturilor de radio Europa liberă, Deutsche Welle, Radio France International . După 1990 a publicat corespondenţe în revista 22, în România liberă (1992-2000), Observator Cultural (2000-2004), Timpul (din 2000), Ziua (2004-2005), aLtitudini (din 2006).
Pages: 1 2
Leave a Reply