Cu un volum neomogen și fragil, care pare mai mult fișa de lucru a unui optzecist ezitant, debutează Naomi Ionică. Cei singuri vor rămâne singuri este o carte care probează ingenuozitatea unei voci absorbite de propriul interior camuflat, care aduce mult prea puține vibrații, senzația de refuz intervine din primele pagini, discursul alunecă imprecis și bolnăvicios, incapabil să sedimenteze. Multe poeme betege, plate și reci, văduvite de tot ce poate fi mai adevărat în poezie, autenticismul. În mod cert, în timp, Naomi Ionică va fi mai atentă, poate chiar constantă, în a-și construi poemele. Cele câteva texte reușite, printre care Femeile singure, Va fi mai bine, O femeie violet, pot deschide o promisiune. „pe fiecare bloc doarme câte un cățel/ m-am hotărât să-i studiez ca pe niște corpuri distincte/ când cască se face brusc întuneric/ la noi la bloc cerul e tare mititel/ fiecare cățel are cerul lui/ pe care îl păzește de luni până joi// apoi încep manelele de week-end”, pag.31.
Deocamdată, acest debut rămâne o formă transparentă, deși delimitată, însă fără un conținut poetic suficient de clar și de convingător.
Adauga in cosul de cumparaturi.
nu e mai simplu sa nu scrieti despre acele carti care nu sunt pe gustul si conforme cu asteptarile dv,decat sa desfiintati orice incercare? Nu zic sa ii laudam gratuit pe toti, numai ca uneori e preferabil sa taci decat sa distrugi ceva…eu am recenzat pozitiv cartea…nu cred ca mi-au publicat-o…adevarul e ca nu am cine stie ce experienta, dar sunt in faza in care, daca nu imi place o carte…mai bine tac…si manolescu a facut la fel…numai bine!