Premiul Nobel pentru Literatură, 1988
“prin lucrări bogate în nuanţe când realiste, când ambigue, a realizat o artă narativă arabă care se aplică întregii umanităţi”.
Băieţii de pe strada noastră (1959), unul dintre cele mai cunoscute romane ale lui Naghib Mahfuz, a fost interzis în mai toate ţările arabe sub acuzaţia de blasfemie. În spatele personajelor şi al întâmplărilor narate, se întrevede o parabolă ce reuneşte teme şi motive atât din Coran, cât şi din Vechiul şi Noul Testament, precum şi referiri la regimurile politice opresive ale Egiptului. Istorisirea începe cu viaţa patriarhului Al-Gabalawi şi a fiilor săi Adham si Idris, alungaţi din grădina părintească pentru păcatele lor, strămoşii legendari ai neamurilor care se stabilesc pe alegorica stradă dintr-un cartier fictiv al Cairoului. De-a lungul mai multor generaţii şi sub stăpânirea a numeroşi despoţi, fiecare neam îşi afirmă dreptul la o viaţă prospera în calitate de urmaşi ai lui Al-Gabalawi, iar o serie de „trimişi” autoproclamaţi ai Stăpânului preiau conducerea pentru a obţine prin forţă sau puritate viaţa tihnită la care visase strămoşul Adham după alungarea din gradină. Ultimul „profet” al lui Al-Gabalawi, Arafa, pare deţinătorul unei vrăji nemaivăzute, o armă cu ajutorul căreia oamenii de rând îşi pot detrona în sfârşit asupritorii.
Adauga in cosul de cumparaturi.
Leave a Reply