Textele sacre ale mandeenilor par să fi fost scrise şi codificate, în mare parte, în secolul al VIII‑lea d.Hr., atunci când aceştia au fost nevoiţi să demonstreze arabilor că sunt „oameni ai cărţii” la fel ca iudeii şi creştinii. Denumirea de „mandeean” derivă din termenul aramaic manda, „cunoaştere”; mandeenii sunt „oamenii conştiintei”, ai gnozei.
Doctrinele mandeene sunt cuprinse în câteva colecţii de texte care conţin principalele idei ale acestor gnostici: Ghinza (Comoara) sau Sidra Rabba (Cartea cea mare); Sidra de Yahya (Cartea lui Ioan) sau Drase de Malke (Cuvântări ale regilor); Qolasta (Culegere), căreia i se dă, de asemenea, numele de Sidra de Nismata (Cartea sufletului).
Mandeismul este o religie revelată prin sosirea în lume a Mesagerului ceresc care a învăţat pe credincioşi adevărul. Adevăratul profet în mandeism este uneori identificat cu Mesagerul Vieţii, alteori cu Ioan Botezătorul care, persecutat de iudei de la naşterea lui, s-a retras departe pe malurile Iordanului şi a strâns în jurul său un grup de ucenici credincioşi intemeind obştea mandeeană. „Am învăţat acolo toată înţelepciunea mea şi mi-am desăvârşit felul de a vorbi. Ei m-au îmbrăcat cu veşminte de slavă şi m-au învăluit cu valuri de nori. M-au încins cu un brâu, un brâu de apă vie, care strălucea dincolo de orice închipuire şi scânteia. M-au aşezat într-un nor, un nor al splendorii, iar la ceasul al şaptelea al unei duminici m-au adus în ţinutul Ierusalimului”. Alături de Bunul Păstor şi de Pescarul de suflete, Ioan Botezătorul este o figură emblematică a scrierilor sacre mandeene.
Adauga in cosul de cumparaturi.
Leave a Reply