Sonetele Mirelei Lungu sunt spumoase – şi sunt sonetele femeii îndrăostite, orice s-ar zice, nu lipsite de frondă, sagacitate, umor, facondă. Dar Mirela nu joacă, ea este cuprinsă în sonetele pe care încearcă să le revoluţioneze. Poate tocmai de aceea toarnă şi un strop (ei bine, poate un strop cam/mai mult!) de condiment erotic. […] Miza Mirelei este renovarea poemului de dragoste şi, în acest sens, ea urcă foarte mult, prin acest exerciţiu de virtuozitate, uneori chiar prin înseşi imperfecţiunile lui. Sigur, replica are, uneori, şi superficialitate, dar asta face parte, până la urmă, din regula jocului.
Leave a Reply