Mirela Lungu și Mihail Gălățanu, la Libraria Humanitas

Lansarea va avea loc la librăria Humanitas din Fundul Curții, pe Calea Victoriei, nr. 120.

Invitați: Felix Nicolau, Cristina Nemerovschi și actrița Crina Matei, care va recita din Visul unei nopți pe Facebook.

„Visul unei nopți pe Facebook” este cel de-al treilea volum de poezie semnat de Mirela Lungu. “Who the fuck is Mirela Lungu? Exclamația îmi aparține. Pe vremuri, ea era C’EST QUI ȘCOALA DE SECURITATE DE LA BĂNEASA? Răspuns: Mirela Lungu e ultimul val. O poetă de ultim val. O femeie de pe ultimul val. Filosoafă, dezinhibată, calculată și rece până în prăsele, dar gata (v-o mărturisesc cu mâna pe inimă!) de orice nebunie, amorezată până în vârful unghiilor de versul clasic, dar trăgându-și-o cu sete, în același timp, cu versul liber, capabilă de orice replice prozaice&prozastice, dar, oh și vai, în stare să îndeplinească orice dorință perversă oricărui sonet, ea este înger și demon, odaliscă&desfrânată&frescă&sfântă. În stare să te înnebunească până la lacrimi cu pozele ei poetice și cochetă până la isterie. Gata să violeze și să se pocăiască, en meme temps. Noaptea de veghe trece pentru ea ca noaptea de dragoste și vicevercea. Plângi, copilă? A fost crudă-nvinuirea…Fără razim. Fără fond…Tu ești sfântă prin iubire…:)Și parșivă până-n al noulea cer. Și vampă, fără să fi atins vreun bărbat, vreodată. Mirela Lungu este abecedarul tuturor complexelor noastre”, scrie Mihail Gălățanu, după lectura volumului. La rândul său, criticul literar Alex Ștefănescu mărturisește că “citind versurile jucăușe-tandre-deznădăjduite-senzuale-provocatoare ale Mirelei Lungu, am simțit că sunt, rând pe rând: ofițerul francez care a cucerit-o și apoi a părăsit-o pe călugărița portugheză Mariana Alcoforado, profesorul Gavrilescu, din nuvela La Țigănci  a lui Mircea Eliade, îmbătat de efluvii de feminitate, sclavul de pe o plantație de cafea biciuit de stăpâna plantației. Autoarea este de o sinceritate șocantă, ca un număr de strip-tease. Inteligentă, talentată și… blondă, ea le răzbună pe blondele din bancuri.”

Din romanul “Lustruirea armelor”, de Mihail Gălățanu, un roman care ne vorbește pe un ton direct, și totuși rafinat, despre maturizare, iubire, femei, pierdere, timp și în final moarte:

„Şi, totuşi, vânam ceva? Vânam femei.

Bărbatul e un vânător, nu? Născut vânător.

Lustruiţi armele. Bine, bine, le lustruim, dar pentru ce?

Aşa, pur şi simplu. Trebuie să lustruieşti ceva.

Să lustruim. Sau poate vânam înseşi razele soarelui.

Vânam însăşi lumina, devreme ce lustruiam cu atâta osârdie, punînd suflet din sufletul nostru veşnic, nemuritor.”

***

„Laura este Ea. Pentru tine, este Ea. Laurita. Daurita. Laurie. Lauri. Lori. Lora. Lăuraş. Tăuraş. Taurita. Taurina. Tauri. Torro. Torrino. În toate felurile. Alint. În toate felurile. Nume. În toate felurile. Eşti frumoasă, Laura. Eşti iubita mea.

Iubită în toate felurile. În toate orificiile.

În toate chipurile.

Laura este subţire şi are o voce gutural-afectată. Sâni mici. Păr cu gust de festivalul castanelor coapte. Are un miros al ei, simplu, de parfum ieftin.

Şi nu ştiu sigur dacă o iubesc sau nu, dar ce băiat ştie asta la o asemenea vârstă? Ne jucăm, deocamdată ne jucăm.”