Improvizaţia muzicală ar putea fi definită ca decizie asupra unor aspecte ale discursului sonor, în acelaşi timp cu transmiterea acestuia către ascultător. Privită astfel, improvizaţia muzicală se îndepărtează cu totul de conotaţiile peiorative pe care verbul a improviza le are în limba română. Ea nu înseamnă găsirea unor soluţii provizorii sau lucrul în pripă, ci mai degrabă optimizarea, asumarea personală a materialului prestabilit, coordonarea expresiei individuale cu a celorlalţi actanţi. În concluzie, în cazul nostru, improvizaţie înseamnă acţiune muzicală în sensul cel mai larg.
Leave a Reply