Parafrazând un vechi dicton putem spune că fiecare Carte are Destinul şi, mai ales, Misiunea sa!
Va fi, poate, şi cazul lucrării de faţă. Paginile sale s-au născut treptat, pe măsură ce autorul său pătrundea, timid, tainele celei mai vechi şi mai fascinante povestiri a Umanităţii: cea a desprinderii de şi revenirii Omului la Natură!
Într-adevăr, temele ecologice, mai bine zis ecologiste, devin tot mai mult o prezenţă permanentă, de zi cu zi, în viaţa omului modern. Cultura civică generală a fiecărui individ şi conştiinţa colectivă asimilează cu titlu definitoriu problematica protecţiei mediului şi conservării naturii. Orizontul previzibil încrustează în linii tot mai evidente dimensiunile unui “holocaust ecologic”.
Pentru a sublinia evoluţia fenomenului, vom apela la metafora plurivalentă, deopotrivă existenţialistă şi modernistă a lui David Brower, unul din fondatorii mişcării ecologiste americane.
Să folosim, spune ecologistul de peste ocean, cele 7 zile ale Genezei ca imagine pentru a prezenta ceea ce, în fapt, s-a petrecut acum 4 miliarde şi jumătate de ani de istorie a lumii. O zi va echivala, astfel, cu circa 660 milioane de ani.
Planeta noastră s-a născut luni, la ora zero. Luni, marţi şi miercuri, până la prânz s-a format Pământul. Viaţa a început miercuri la orele 12:00 şi s-a dezvoltat în toată frumuseţea sa organică în timpul celor patru zile următoare. Abia duminică, la orele 4:00 după-amiaza, au apărut marile reptile; cinci ore mai târziu, o dată cu dispariţia sequoias, au dispărut şi acestea.
Omul nu apare decât cu trei minute înainte de miezul nopţii de duminică. La un sfert de secundă înainte de orele 24:00 se naşte Iisus Cristos, iar cu a patruzecea parte de secundă înainte începe revoluţia industrială.
Acum suntem duminică seara la ora 24:00 şi ne aflăm înconjuraţi de oameni care cred că ceea ce fac de o patruzecime de secundă pot continua la nesfârşit.
Numai că în această perioadă, insignifiantă pentru istoria Naturii şi chiar a Umanităţii, medii naturale au fost distruse, multe specii au dispărut; industrializarea şi urbanizarea au sărăcit flora şi fauna, despăduririle au accelerat eroziunea şi au modificat regimul apelor, diversitatea naturală a fost alterată. Poluarea şi degradarea mediului au devenit fenomene omniprezente şi au generat probleme globale: efectul de seră şi schimbarea climei prin încălzire, diminuarea stratului de ozon şi ameninţarea, de o manieră generală, a sănătăţii umane, sărăcirea biodiversităţii, extinderea deşertificării ş.a., cu alte cuvinte o provocare esenţială pentru o nouă adaptare a Umanităţii, rapidă, radicală şi contradictorie, cu consecinţe încă incalculabile şi imprevizibile.
Din această perspectivă, mediul şi problemele sale ar trebui să se transforme în miza crucială a civilizaţiei umane la acest sfârşit de veac şi început de mileniu.
De acelaşi autor
Adauga in cosul de cumparaturi.
Leave a Reply