Cu subtilitate hermeneutică, dar şi cu o atitudine destins-ludică, Mircea A. Diaconu îl (re)interpretează pe Caragiale în cheia unui existenţialism combinat ingenios cu viziunea şi cu strategiile textualiste. Exegetul devoalează structura labirintică a universului caragialian, pe care îl percepe ca fiind construit aproape exclusiv „din cuvinte” şi a cărui iluzorie „înşurubare în real” ar denunţa, de fapt, fatalitatea unui transcendent vid. O fatalitate prin excelenţă ironică.
Adauga in cosul de cumparaturi.
Leave a Reply