Orbitor. Aripa stângă. Primăvara lui 1996. Aşa l-am descoperit pe Mircea Cărtărescu ca şi prozator. Preţiozitatea textului, stările atât de plastic descrise, dar mai ales parfumul Uranusului de altă dată m-au făcut să exclam: IATĂ, AUTORUL! Cartea a ajuns ferfeniţă, la câţi am dat-o. Nimeni, insă, nu mi-a împărtăşit exaltarea. „Greoie”, „hipertextualistă” au spus mulţi. Eram nervos că n-am reuşit să conving prietenii şi audienţa pe care o aveam, totuşi, la „România liberă”. După ani, Mircea Cărtărescu avea să devină celebru printr-o carte de coafeze: De ce iubim femeile. Mărturisesc că în perioada când se pregătea lovitura de tiraj (neaşteptată de nimeni) am alergat prin Modrogan cu textul Baroane (ulterior ajungând în carte). Cu greu l-am convins pe Traian Băsescu să citească măcar un fragment. A răspuns că-i place acest scriitor şi ne-a rugat să-l chemăm la el la sediul de campanie. Era în toamna anului 2004. „Păi ce Mircea Cărtărescu nu e fişte-cine să-l târâm prin sedii de campanie?!” Atât am putut să spun. Viitorul preşedinte avea să treacă peste subiect. Drumurile noastre s-au despărţit. Marele autor în prova marinarului, eu contra valului. Dar cartea Orbitor. Aripa stângă nu va putea fi întunecată de rătăcirile ulterioare ale poetului devenit prin aceasta mare prozator. Aripa stângă se citeşte atunci când eşti în pană de personalitate. Când ai nevoie să trăieşti într-o altă lume, într-o carte fermecătoare, când vrei să uiţi de realităţile chinuitoare ale cotidianului. Cu Aripa stângă evadezi, cu textele din Evz te enervezi.
Adauga in cosul de cumparaturi.
Leave a Reply