De Alexandru Cristian
Experienţa de viaţă a lui Milan Kundera este fără îndoială unică, un om prins între două lumi. Lumea închisă, rece şi cenuşie în care a început să creeze şi lumea plină de soare unde a putut crea fără spaimele blocajului sau ale interdictului.Nesnesitelná Lehkost Bytí în română înseamnă Insuportabila uşurătate a fiinţei, titlul unui celebru roman scris în 1984. Roman pe care pot să-l descriu într-un singur cuvânt reîntoarcere. Kundera ne semnalează spaima eternităţii, fiecare secundă se reîntoarce, este o repetabilă povară ca să folosim metafora lui Păunescu.
Romanul începe sub simbolul părăsirii Tomas se întâlneşte cu Tereza care ţine într-o mână un un coşuleţ ce conţine un bebeluş(copilul lor Simion) iar în cealaltă mână romanul Anna Karenina de Lev Nikolaievici Tolstoi.Deşi cei doi formau un cuplu Tomas era legat de o mulţime de femei printr-o serie de prietenii erotice, cea mai strânsă o avea cu Sabina o pictoriţă.Aceste prietenii excludeau dragostea din viaţa lui, erau dominate de carnal, de atavism în formă elevată.Pentru Tomas iubirea era un act de compasiunea-milă, Tereza era acceptată în jurul său dintr-un altruism ciudat. Evenimentele se succed haotic şi repetat personajele se confundă cu situaţia politică din ţară, ocupaţia sovietică .După cele 72 de zile de ocupaţie sovietică în 1968, cei doi pleacă din Cehoslovacia în Elveţia .
În Insuportabila uşurătate a fiinţei un imperativ este cheia aflării deciziilor haotice luate de personaje, Es müß sein(Trebuie să…). Tinereţea celor doi ne este povestită în partea a doua a romanului, de aici observăm că Tereza era dominată de introspecţie şi de o oarecare frică de a trăi, greaua uşurătate de a trăi, iar Tomas a avut o tinereţe mai activă dar plină de obsesii fantastico-erotice.În a doua parte a romanului Tomas este condus de pasiunea pentru Sabina, acest far al vieţii lui este completat de o căţeluşă drăguţă care va avea un rol de echilibru, un fel de orologiu al vieţii lor.Misterul Sabinei este acela al necunoscutului, al plecării bruşte, al trădării, Sabina este o Iuda senzuală şi cu mult şarm, până şi trădarea devine o artă.Frumuseţea haotică, neplanificată după cum spune Kundera are ca reprezentat de vârf oraşul New York, un loc unde libertatea are un aer greu de respirat care poate îţi traumatiza plămânii iar lumina mintea. Revolta lui Kundera împotriva unei lumi confecţionate din minciună şi fals se poate observa în geniala afirmaţie că o carte interzisă este mai bună decât toate cuvintele scuipate din universităţile comuniste ale Cehoslovaciei.Imaginea ţării este ca un lagăr unde până şi povestea unui celebru romancier urmărit de poliţia politică cehoslovacă este o victorie a liberului cuget.
Apăsarea de a trăi se vede şi în revoltătorul gând al multora, că Paradisul este câştigarea comunismului, urmat de ireversibilul sfârşit al istoriei şi al statului.Tomas este un medic de succes care îşi pierde slujba, compromisul este în afara opţiunilor sale, această decizie păstrează o urmă de simpatie pentru personajul principal, ros de iluzii şi de vise.Prins în vraja erotismului acesta se cufundă într-un desfrâu dar nu unul josnic sau depravat, o desfrânare intelectuală, un libertinaj al unui filosof conştient de păcatele sale. Kitsch-ul este înfierat în roman ca o reprezentaţie grotescă a firii umane, o caricaturizare a minţii, a sufletului, sfârşind printr-o bagatelizare trupească.Sabina va pleca defintiv în S.U.A. Tomas va renunţa la cariera sa de medic, Tereza doreşte retragerea la ţară, într-un ultim gest de a-şi salva bărbatul din ghearele “plăcute” ale erotismului şi ale desfrâului.Părţile romanului( 7 părţi) se succed cu repezicune şi ne dezvăluie absurdul şi uneori penibilul unei vieţi trăite fără conştientizarea propriului destin.Ultima noaptea a celor doi este un festin, după aceea vor pieri în mod tragic.Cutremurător este epitaful de pe mormântul lui Tomas: a vrut Împărăţia Domnului şi pământ.
De ce l-am numit romanul fiinţei pierdute? pentru că Tomas şi Tereza îşi ratează viaţa, devenirea, împlinirea destinului împotmolindu-se de evenimente şi fapte care la prima vedere par uşor de trecut.De ce este insuportabil să trăieşti uşor şi facil? pentru că te stingi într-o oarecare zi întâmplător şi pierzi ambele împărăţii, cea efemeră şi cea eternă.Destinul lui Tomas este cel al înfrântului total, al revoltatului fără revoltă, al nihilistului credincios… sper sa nu fie destinul întregii noastre modernităţi.
Un roman tulburător de o profunzime nietzschean-biblică unde singura parabolă este viaţa fără scop, insuportabil de uşoară şi neînchipuit de banală.
De acelaşi autor
Abia astept sa o citesc. Preferata mea pana acum este „Viata e in alta parte”. http://www.bookishstyle.ro/
„Romanul începe sub simbolul părăsirii Tomas se întâlneşte cu Tereza care ţine într-o mână un un coşuleţ ce conţine un bebeluş(copilul lor Simion)”
Din ce roman e partea asta, ca din Insuportabila Usuratate a Fiintei sigur nu e.
„Mã gândesc de mulþi ani la Tomas, dar abia acum, în lumina acestor reflecþii, l-am vãzut, cu claritate, pentru întâia oarã. L-am vãzut stând în dreptul unei ferestre a apartamentului sãu, cu ochii fixaþi spre par- tea opusã a curþii interioare, spre zidul din spate al imobilului din faþa sa, oi nu otia ce sã facã.
O cunoscuse pe Tereza, cu vreo trei sãptãmâni în urmã, într-un mic orãoel din Cehia. Petrecuserã îm- preunã cel mult o orã. L-a condus la garã oi a stat aco- lo cu el pânã s-a urcat în tren. Zece zile mai târziu, a venit sã-l vadã la Praga oi au fãcut dragoste în aceeaoi zi. Peste noapte i-a crescut temperatura oi a rãmas la el o sãptãmânã întreagã, bolnavã de gripã.
L-a încercat atunci un sentiment de dragoste in- explicabilã faþã de aceastã fatã, pe care aproape n-o cunootea, îi pãrea un copil pe care cineva îl depusese într-un coouleþ de nuiele stropit cu smoalã oi-l lãsase pe firul unei ape pentru ca Tomas sã-l pescuiascã oi sã-l tragã pe þãrmul patului sãu.”
Fragment din roman
„Romanul începe sub simbolul părăsirii Tomas se întâlneşte cu Tereza care ţine într-o mână un un coşuleţ ce conţine un bebeluş(copilul lor Simion) iar în cealaltă mână romanul Anna Karenina de Lev Nikolaievici Tolstoi“.
Imi pare rau, dar nu exista asa ceva in carte. In primul rand, Simon nu e copilul Terezei, iar Tereza nu are niciodata in mana vreun cosulet. Singura aparitie a cosului se refera la sosirea Terezei in viata lui Tomas asemeni gasirii lui Moise de catre fiica faraonului.