În şapte texte relativ independente, Milan Kundera îşi expune concepţia personală despre romanul european („arta născută din râsul lui Dumnezeu”). Unul dintre texte îi este consacrat lui Broch, altul lui Kafka, iar de la primul la ultimul rând, eseul este înţesat de referinţe constante la autorii care constituie stâlpii istoriei lui personale a romanului: Rabelais, Cervantes, Sterne, Diderot, Flaubert, Tolstoi, Musil, Gombrowicz.
„Lumea teoriilor nu-mi aparţine. Acestea sunt reflecţiile unui practician. Opera fiecărui romancier conţine o viziune implicită a istoriei romanului, o idee despre ceea ce este romanul: tocmai această idee a romanului, inerentă romanelor mele, încerc eu să o exprim.” (Milan Kundera)
Leave a Reply