Compoziţia lui Bartoş nu este o construcţie cerebrală, ci o metaforă a realului, un concentrat cosmic, o apologie adusă ordinii şi armoniei şi o formă de triumf asupra haosului si a entropiei. Iar de aici, de la identificarea statutului metafizic al compoziţiei, şi până la lectura istoriei şi a istoriei artei, a sistemelor de gândire, a tipologiilor formale şi stilistice, a victoriilor şi a eşecurilor efective sau simbolice nu este decât un pas, pe care Jenő Bartoş îl şi face fără ezitare.
Leave a Reply