„Inginerul Mihai Rogai împărtăşeşte de aproape două decenii drama emigranţilor români. Fără a fi însă un rătăcitor, Mihai a ajuns un pribeag. Din fericire nu unul politic, ci economic, care-şi permite măcar o dată pe an să-şi potolească dorul de ţară. Un pribeag care nu-şi uită rădăcinile şi ale cărui vise se petrec întotdeauna în România. Spre deosebire de alţi dezrădăcinaţi din emigraţia românească, Mihai Rogai nu-şi calomniază propriul popor, nu-l dispreţuieşte. Ştie şi simte că, dacă ar face-o, e ca şi cum i-ar da o palmă mamei sale.
Exilul sau emigraţia nu i-au schimonosit sufletul, dimpotrivă. De departe, din Germania, Mihai Rogai continua să fie român şi înţelege să-şi apere după puterile sale obârşia şi vatra, în timp ce câţiva sclifosiţi autointitulaţi oameni de cultură se chinuiesc s-o spurce.
Lui Mihai Rogai nu-i este ruşine că este român. De aceea, între Mihai Rogai şi alţi români din străinătate care încearcă să-şi uite limba, se autoizolează şi îşi botează copii cu nume de import, este o distanţă ca de la zenit la nadir.
Cartea de faţă nu este una a unui „specialist”. A unui scriitor care trăieşte de pe urma condeiului. Cu toate acestea este remarcabilă. Cu râvnă şi acribie, Mihai Rogai a răscolit bibliotecile europene, iar acum ne supune atenţiei zeci de celebrităţi mondiale care au ascendenţă românească. Vă las plăcerea să le descoperiţi singuri, dar merită precizat că Mihai Rogai a fost primul care a scris despre originea (şi) română a Maicii Tereaza, a Winonei Ryder, sau a actorului Adrian Zmed, a celebrului muzician şi interpret Art Garfunkel, îl readuce în atenţia opiniei publice pe Edouard de Max, unul dintre cei patru actori români societari ai Comediei Franceze (alături de Jean Yonnel, Elisabeth Nizan – născută Elisabeta Şăineanu –, şi Maria Ventura) sau pe violonistul, compozitorul şi dirijorul de muzică de film Carli Elinor, care a compus şi compilat muzica la varianta originală a filmului lui Charles Chaplin „Goana dupa aur”. Tot Mihai Rogai i-a „redescoperit” pe Petre Cristea, câştigător al Raliului Monte-Carlo şi pe Henri Negresco, cel care a construit celebrul hotel Negresco de pe Riviera Franceză.
De fapt, cartea lui Mihai Rogai este o pledoarie pro-România. Demonstrează că nu suntem acei ţigani sau „Tâlharii Romei”, ci, prin reprezentanţii săi de frunte, România poate sta mândră alături de celelalte mari puteri culturale ale lumii. Că nu suntem cu nimic mai prejos decât ceilalţi europeni, dar că „nu ştim să ne vindem marfa”.
Evident că o astfel de carte poate şi trebuie să stea, cu mândrie, la loc de cinste în biblioteca oricărui român, mai ales dacă este un pribeag, pentru a-i încălzi sufletul. Cred însă că un astfel de volum ar trebui publicat în limbi de circulaţie mondială, chiar de către Ministerul de Externe. Nu putem să schimbăm imaginea României doar cu ţigani virtuoşi sau fotbalişti, ci prin asumarea acestor celebrităţi cărora, ca şi lui Mihai Rogai, nu le-a fost ruşine că-s români.
O carte fascinantă, scrisă cu inima şi cu certă valoare academică. La mai multe realizări, Mihai, frate pribeag!”
Florian Bichir
Senior editor „Evenimentul Zilei“
„Într-un moment mai delicat al vieţii, „midlife crisis”, în care nici profesional nu-mi mergea prea grozav, citind în general numai de români aruncaţi la rechini în mijlocul oceanului ca pasageri clandestini, morţi nevinovaţi în închisorile poloneze cu numai 36 de kilograme greutate sau care s-au răspândit în cele patru zări căutând o viaţă onorabilă pe care nu au găsit-o în ţara natală, m-am apucat să răscolesc în arhive în căutare de români celebri, ca să mai citesc şi altceva decât grozăviile care-mi otrăveau existenţa, să-mi fac singur curaj. Printr-un noroc, am dat de o listă cu celebrităţi de la Hollywood care aveau origini române. Am citit-o cu mare interes şi am căutat să mai aflu câte ceva despre cei menţionaţi acolo. Aşa a început totul.”
Mihai Rogai
Adauga in cosul de cumparaturi.
Leave a Reply