Mi-aş fi dorit enorm ca această carte să poată fi scrisă în linişte, la vreme de seară, cu un foc bun arzând în cămin, cu un pahar de vin la îndemână şi cu toată tihna pe care ţi-o poate da atâta experienţă de teatru şi de viaţă, dar iată că trebuie să mă grăbesc, este absolută nevoie de ea, trebuie să susţină nişte adevăruri care ne-au fost contestate, trebuie să spună nişte lucruri pe care nu le-a ştiut nimeni până acum, trebuie să fie cheia de boltă a acestor 20 de ani de existenţă, înfiorător de mulţi, am impresia, nefiresc de puţini, simt, ai noştri însă, cu tot ceea ce au izbutit să ne aducă, bun şi rău deopotrivă. Voi vorbi despre MASCA aşa cum am creat-o noi, Anca şi cu mine, aşa cum am iubit-o noi, Anca, eu, Anamaria, Sorin, Punguţă, Dora şi toţi ceilalţi care au venit apoi, care au venit şi au rămas, sau care au ales doar să scrie o pagină din istoria sa, atât de zbuciumată şi atât de frumoasă.
Mă voi lăsa pradă amintirilor şi astea, se ştie, nu prea respectă logica cronologiei faptelor, dar voi adăuga la sfârşitul cărţii şi un astfel de document, alcătuit cu mare grijă şi profesionalism de Anca, aşa fel încât pentru un cercetător să fie mai uşor să se descurce prin hăţişul povestirilor pe care le voi spune. Am să vorbesc despre fapte şi oameni încercând să păstrez o dreaptă măsură şi tocmai din această cauză nu voi insista asupra dezamăgirilor pe care mi le-au produs unii şi alţii, vorbind mai degrabă de împliniri şi de cei care au izbutit să ni le ofere.
Mihai Mălaimare
Adauga in cosul de cumparaturi.
Leave a Reply