„Studiul său…e un model pentru ceea ce poate deveni critică, fie ea şi de poezie, atunci când e sprijinită de cultură, competenţă, luciditate şi ingeniozitate.” – Cosmin Ciotloş, România Literară.
“Fiecare nouă carte publicată până acum de Mihai Dinu a uimit prin originalitatea absolută a viziunii autorului în materia aleasă, ca şi prin strălucirea unei demonstraţii impecabile. Dacă adăugăm faptul că tratatele fundamentale scrise de el acoperă domenii umaniste extrem de variate, înţelegem de ce o expectativă febrilă se instalează la orice nou volum semnat de autor. Cel de faţă, consacrat – aparent – poeziei lui D. Bolintineanu, merge pe aceeaşi linie şi vizează în aceeaşi măsură efectul surpriză. După analize esenţiale consacrate versificaţiei (Ritm şi rimă în poezia românească, E uşor a scrie versuri…), etimologiei (Personalitatea limbii române), filosofiei (Chronosophia) sau istoriei literare în latura ei primordial poetică (Bătrânul poet dintâi – incursiune în poezia şi poetica dosofteiană), a venit de astă dată rândul unui experiment inedit şi ingenios, puţin obişnuit la un teoretician. Ca de cele mai multe ori până acum, Mihai Dinu ajunge la esenţial pe o cale paradoxală”.
– Mihai Zamfir în „Cuvânt înainte”
Uniunea Scriitorilor din România (USR) i-a acordat prof.dr. Mihai Dinu premiul pentru „Critică şi istorie literară, eseu” pentru volumul Un alt Bolintineanu – gânduri despre natura poeziei, apărut la Editura Spandugino în 2010 şi reeditat în 2011.
Volumul de critică literară al lui Mihai Dinu este consacrat – aparent – poeziei lui D. Bolintineanu. În scopul de a revela potenţialul poeziei lui Bolintineanu, autorul realizează un „experiment inedit şi ingenios, puţin obişnuit la un teoretician”, aşa cum îl descrie Mihai Zamfir. Experimentul pe care îl realizează Mihai Dinu este traducerea în limba română a poemelor din franceză din volumul Florile Bosforului – Brises d’Orient, traduse în prealabil de D. Bolintineanu şi rescrise ulterior de Mihai Dinu. Oferind astfel mai multe variante de text pentru acelaşi poem, Mihai Dinu le studiază apoi prin metoda separării efectelor. „Ca de cele mai multe ori până acum, Mihai Dinu ajunge la esenţial pe o cale paradoxală”, scrie istoricul literar Mihai Zamfir în „Cuvânt înainte”.
Adauga in cosul de cumparaturi.
Leave a Reply