De la Adam şi Eva la Romeo şi Julieta, de la Don Juan la Anna Karenina, poveştile de iubire din literatura lumii sunt înţelese în eroticoane. Ficţiunea amoroasă nu se citeşte, ci se urmăreşte vizual: iată intuiţia de la care porneşte Eroticon-ul Mihaelei Ursa. Cititorul care uită de sine, lăsându-se sedus de o poveste de dragoste, este mai întâi convins de o imagine, de o fereastră către adevărul ficţional al lumii despre care citeţte. De la romanul grec până la Miller, Anais Nin, Marquez, Nabokov, Bruckner sau Beigbeder lucrurile nu se schimbă la fel de mult pe cât am crede. Fiecare poveste de dragoste îşi are propriul adevăr. Orice proiect amoros depinde de o erotologie, adică de o teorie despre adevărul iubirii şi despre legătura vieţii cu ficţiunea, dar şi a literaturii cu viaţa.
Leave a Reply