Acest Jurnal intim concentrează toate nuanţele frământărilor religioase ale lui Miguel de Unamuno, aceleaşi în fapt din copilărie şi până la sfârşitul vieţii, dar cu accent, în aceste pagini, mai cu seama pe valorile pur catolice, pe care ulterior le va contesta parţial sau şi le va revizui, precizându-şi poziţiile, în două cărţi extrem de influente: Del sentimiento tragico de la vida (1912) şi La agonia del cristianismo (1925) pentru a nu mai vorbi şi de răscolitorul poem de ample dimensiuni El Cristo de Velasquez (1920) sau de ultimul său roman, naraţie despre «sentimentul tragic al existenţei cotidiene», San Manuel Bueno, martir (1933).
Leave a Reply