Să fie oare secolul al XVIII-lea doar deist, duşman al ateilor, conservator, burghez, monarhist, aşa cum îl înfăţişează de obicei istoriografia? Sau comporta el şi o mînă de filosofi ceva mai neascultători? Într-adevăr, ca revers al istoriografiei dominante, găsim din fericire şi gînditori care celebrează voluptatea deculpabilizata, vestesc moartea lui Dumnezeu, susţin public colectivizarea pămînturilor, îndeamnă la sugrumarea aristocraţilor cu maţele preoţilor, oficiază părtuze filosofice şi orgii carnale, incita la filosofare in folosul săracilor şi al poporului, cred în posibilitatea de a schimba lumea, propovăduiesc o morală eudemonistă, dacă nu chiar hedonistă, şi se bizuie pe dreptatea omenească.
De acelaşi autor
O contraistorie a filosofiei. Libertinii barocului
Adauga in cosul de cumparaturi.
No, you don;t and thinking that you do is self deiscurttve. Pentru ca daca ai fi intr-o astfel de relatie ai ajunge intr-un punct in care ai vrea sa nu mai fii privita ca o „proasta mica”. Nu ai prefera sa ai un tanar care sa te aprecieze si sa te respecte pentru ideile tale filozofice si cu care sa discuti intr-o relatie de egalitate ?!