„Religiile reprezintă cadrul, suportul și câteodată motorul unei vieţi spirituale care capătă sens doar dacă este trăită ca fiind unică și individualizată. De aceea religiile apar câteodată ca o constrângere, ca o haină inutilă impusă diversităţii comportamentelor spirituale.
Religiile se adresează, fiecare în felul ei, nevoilor spirituale. Acestea se confundă frecvent cu alte elemente de natură psihologică, precum nevoia de apartenenţă la o comunitate sau la o tradiţie, bucuria de a participa la o ceremonie, fascinaţia pentru necunoscut, dorinţa de a progresa, teama de viitor… Fiecare dintre noi poate avea asemenea sentimente fără să fie adept al unei religii, însă nevoile spirituale sunt de altă natură și nu pot fi reduse la simple fenomene psihologice.
Religiile sunt doar un mijloc prin care ne putem apropia de Dumnezeu. Ele nu au sens fără ajutorul lui. Fiind «administrate» de om, religiile sunt limitate și rolul lor este acela de a ne ajuta să ne împlinim destinul în Dumnezeu. Ele sunt folositoare în măsura în care ne învaţă să devenim responsabili și să căutăm pacea și iubirea, apelând la toate resursele noastre.“
Michel Malherbe
Leave a Reply