Plaja era pentru B. locul unde era fericit şi despovărat de toate grijile. Plaja era locul magic al oraşului. Deşi ea nu se muta iarna din loc, totuşi în acest anotimp plaja era alta, era plaja din timpul iernii, golită de oameni, în ultimul timp părăsită şi de pescăruşi, care deveneau tot mai puţini, asediată de ciori şi de haite de câini vagabonzi, rătăcitori şi flămânzi. Plaja sclipea însingurată din băltoace mustind albastre în nisipul ud. Plaja primea scoicile ude aruncate de furtună, fire lungi de iarbă de mare, rădăcini de stuf aduse tocmai din Deltă, sau câte un rechin mort. Însă vara plaja era magnifică şi mirifică, marea sclipea, clipocea, foşnea şi cânta din toate moleculele.
Adauga in cosul de cumparaturi.
Leave a Reply