Viaţa unui om este formată din cuvinte şi sunete. Omul scrie şi vorbeşte ce simte. Forma mesajului este esenţială. În scris omul îşi exprimă mai bine sentimentele, verbal omul ezită să transmită. Emoţia vorbirii este o emoţie întâlnită la fiecare persoană. Omul nu este o maşinărie, nu îşi poate ascunde sentimentele reale.
O metaforă este o viaţă. Viaţa este metafora morţii. Fără moarte omul nu este conştient de viaţă. Omul este format din frânturi de idei, sclipiri de gânduri şi picături de emoţii. Sufletul este esenţa noastră iar mintea este substanţa.
Nu pot scrie, nu pot vorbi ce simt. Un adevăr trist sau real. Omul nu poate descrie în cuvinte toate sentimentele pe care le trăieşte. Complexitatea emoţiei îl copleşesc pe om şi îl fac inutil.
Cuvintele sunt simboluri ce exprimă iubirea şi ura, teama şi curajul, blândeţea şi cruzimea. Cuvintele sunt totul şi sunt confirmarea Universului. Transsubstanţierea universului în cuvinte este forma pură a existenţei. Literatura este o confirmarea a faptului că trăim şi suntem parte a unui univers cognoscibil. Dacă pentru noi Shakespeare, Goethe, Dante, Cervantes sunt titani pentru restul universului aceste nume sunt noţiuni de neperceput, aparţin altei existenţe.
Metaforele dau culoare şi formă vieţii. Cuvintele înşiruite exprimă stări de fapt, metaforele ne relieafează imaginea de ansamblu. Avem nevoie de metafore. Fără metaforă omul este de neconceput, dragostea este o metaforă a trăirii. Metafora este o însuşire extraordinară exprimată prin cuvinte.
Metaforele şi cuvintele descriu viaţa. Fără ele existenţa este o imagine color în care totul ar fi încremenit, pasărea în glasul ei, marea în valurile ei, omul în sufletul lui.
Trebuie să fim conştienţi că avem nevoie de cuvinte şi metafore, avem nevoie de cărţi şi mai ales de literatură. Avem nevoie de confirmarea că existăm şi că tot ce trăim nu va pieri în goliciunea eternităţii.
Cuvintele şi metaforele răsună în eternitatea neagră a Universului, fără ele aici şi acum ar fi un negru absolut.
Leave a Reply