„Se mai întâmplă să ne îndrăgostim de un fenomen al naturii. Byron a mângaiat un fulger, Li Po a îmbrăţişat oglindirea lunii în apă, Shelley a adormit printre valuri, iar Empedocle s-a îmbătat cu lavă. Ploaia ne cade în braţe, ne sărută şi ne paraseste. Ca o amantă, intermitentă din fire, ea vine când nu ne aşteptăm. Ea distruge orele triste. Frumuseţea ploii stă în caracterul ei imprevizibil. De fiecare dată, atingerea ei mă surprinde, mi se face pielea de găină. Nu va fi nici un divorţ. Soţie credincioasă, ploaia e cu noi pretutindeni. La capătul zilelor, o regăsim în picăturile din perfuzia de la spital.” (Martin Page)
de acelaşi autor:
Leave a Reply