De Alexandru Cristian
Suma viciilor este constantă. Un popor are vicii sau doar ideologii? Românii au o ideologie a hoţiei, ne spune Marius Ghilezan. Ideologie sau nu dar furtişagul s-a furişat pe uşa din dos de-a lungul istoriei noastre si a ieşit pe uşa din faţă.
Hoţia la români este o carte eveniment despre istoria poporului român. Un popor curajos şi întreprinzător dar chinuit de viciul hoţiei. Istoria unui popor este direct proporţională cu calitatea cetăţenilor poporului, ne învaţă Marius Ghilezan. Un popor sănătos produce şi o istorie morală şi justă.
În România există o groaznică butadă ce se referă la starea de fapt a societăţii noastre ’’ Adevărul e că în ţara asta se fură la greu’’. Păcăleala este o altă manifestare a tendinţei cleptomane a poporului român. Marius Ghilezan ne spune că în istoria noastră furatul nu este perceput ca o patologie ci ca o năstruşnicie. Este un lucru haos, comic şi plin de realitate. Un om mai deştept îl păcăleşte şi îl fură pe celălalt, vina este de fapt acelui păcălit. Interesantă psihologie inversă…
Moralitatea este o stare de tensiune impusă de conştiinţă, aceasta este definiţia autorului asupra moralităţii. Fără a dori să fie vreun moralist, Marius Ghilezan este un realist pragmatic ce ne pune în faţă posibilităţile acţiunilor noastre. Dacă vom greşi conştiinţa ne va chinui un timp îndelungat până la repararea greşelilor, iar pedeapsa este chinuitorul gând al păcatului comis.
Amuzant sau nu furatul este sportul naţional al românilor, ne spune Marius Ghilezan cu un rânjet amar în colţul gurii. Din păcate în România furatul a devenit un mod de a fi, o confirmare existenţială. Dacă a trecut ziua sau luna şi ’’nu ai produs ceva’’ eşti luat în derâdere de ceilalţi.
Marius Ghilezan este creatorul termenului de furtocraţie dar şi a reprezentării sale reale, ”Hoţescu şi Asociaţii”. Furtocraţia este modul de guvernare al societăţii de astăzi iar clubul elitist ”Hoţescu şi Asociaţii” este abjecta clasă politică dâmboviţeano-mioritică. Românii niciodată nu au condamnat hoţia pentru că au trăit prin ea, concluzionează Marius Ghilezan istoria noastră.
O elită a fost lansată şi promovată de sistem. Dar ce este sistemul? Un regim, o reţea de partide, grupuri de interese sau de presiune. În această carte am găsit cea mai concisă şi clară definiţie a sistemului care a apărut după Marea Ratare din 1989 (apelativul revoluţiei este luat din carte).
” Sistemul este o lume invizibilă, tenebroasă şi malefică provenită din ţesătura odioasă a fostelor cadre de securitate şi oamenii de aparat ai regimului comunist”. Dezvoltarea acestui sistem s-a putut face datorită lentorii şi nepăsării poporului român. Lentoare în evoluţie şi în dorinţa de a depăşi comunismul iar nepăsare din cauza dezvoltării unui regim post-comunist plin de racile şi de rădăcini roşii.
De ce românul fură? Se întreabă retoric Marius Ghilezan… Tot el ne răspunde că poporul român nu a avut un simţ dezvoltat al proprietăţii, aceasta ar fi o cauză generală. În opinia noastră mentalitatea poporului român este una marginală, de supravieţuire. Pentru a te descurca într-o lume a celor puternici trebuie să înveţi să iei bucăţele din puterea lor pentru a exista.
La finalul fiecărui capitol autorul se întreabă cu vădită amărăciune: Ce poate să zguduie societatea, ca să se ivească o nouă şansă pentru schimbare? Neavând pretenţia că ştim răspunsul vom pretinde că soluţia stă în evoluţia istoriei universale. Ţara noastră se poate schimba din exterior nu din interior datorită mentalităţii marginale şi umile dobândită în sute de ani de suferinţe istorice.
O carte unică despre o altfel de istorie a poporului nostru, o istorie a viciului primordial al poporului nostru. O carte care ne rămâne ca manual de reflecţie şi ca interogare istorică.
de acelaşi autor:
Impostura – despre snobism şi puterea falsului
Adauga in cosul de cumparaturi.
Leave a Reply