Tomul lui Marius Chivu, Cartea cu bunici, este nu numai o instituţie a bunicităţii, cum ar vrea coordonatorul ediţiei să o încadreze, ci o lungă frescă de figuri calde, frumoase, bune.În peste 500 de pagini, diferite personalităţi povestesc despre fiinţele atât de dragi copilăriei şi nu numai.
Bogdan Ghiu: „Fără bunici nu ai casă, n-ai curte, nu ştii să dormi şi să te ghiftuieşti cu plăceri, să înoţi pe ascuns. Fără bunici, mediatori între copii şi părinţi, între părinţi şi copii, cadru şi mediu al familiei propriu-zise, nu există nici părinţi, nici copii, n-ai părinţi, sau te cerţi toată vremea cu ei. N-ai ştiinţă. Bunicii sunt puntea cu taţii şi mamele… Bunicii îi invaţă, îi cresc şi pe părinţi, şi pe copii (se desăvârşesc pe ei înşişi): reglează, potrivesc neîncetat relaţia părinte-copil“.
Lucian Mîndruţă a învăţat de la ei cel mai important lucru: libertatea, „aia adevărată, de a spune, de a avea“.
Doina Ioanid scrie pentru bunicul ei drag: Poeme de trecere, din care a doua parte se numeşte chiar Scrisori pentru taia Dumitru.
Dan Lungu: „Oricâte aş face şi aş adăuga în coada lui, tot nepotul bunicului rămân“.
Leave a Reply