Pentru Marie-Hélène Fabra Brătianu, România a fost o vreme doar ecoul unor poveşti auzite, în Franţa, de la mama şi de la bunica ei, poveşti despre o lume dispărută, despre locuri niciodată văzute şi despre oameni care nu mai existau. Şi ar fi putut rămâne aşa, dacă moartea mamei sale, revenită după Revoluţie pentru lungi perioade în ţara de origine, n-ar fi silit-o să vină aici pe urmele ei şi să descopere cu uimire patria strămoşilor ei şi povestea vieţii lor. Din aceste călătorii în timp şi spaţiu, din această adevărată coborâre la origini, s-a născut o urgentă nevoie de a spune, care a luat chipul cărţii de faţă. O carte despre realităţile deconcertante din România de azi; despre amintirea unei alte Românii, păstrată în revelatoarele memorii ale bunicii sale, Elena Brătianu, născută Sturdza, transcrise de nepoată cu înfiorare; despre statura impunătoare a bunicului ei, istoricul şi omul politic Gheorghe Brătianu. O carte în care umorul şi nostalgia îşi dau permanent replica, ajutându-ne poate să ne cunoaştem mai bine pe noi înşine.
Merita a fi citita aceasta carte.