Alexis sau Tratat despre lupta zadarnică este analiza completă (de aici şi subtitlul Tratat) a unei forme de a te afla în infern. Şi de a ieşi din el, tăgăduindu-l, denunţându-l ca pe un fals la care ai consimţit prea multă vreme. Nu ne alegem natura iubirilor noastre şi n-o putem încălca fără să fim pedepsiţi mai grav decât lăsându-ne în voia lor, care este aceea a soartei. Pe de altă parte, cititorul nu trebuie să se lase amăgit: cartea Margueritei Yourcenar, în care este vorba de înclinări erotice neconforme destinului nostru biologic, depăşeşte problematica lor specifică. Orice pasiune omenească ce se încarcă de spaimă derogării de la normă şi de gândul păcatului duce la aceeaşi zadarnică suferinţă, la acelaşi zbucium şi la acelaşi eşec. Singura mântuire, atunci când este inutil să te renegi, este aceea de a te accepta aşa cum eşti, de a nu te minţi şi de a nu minţi pe nimeni. Nu are rost să luptăm cu ceea ce nu poate fi înfrânt în noi, cu adevărul nostru esenţial, iar a-l încărca de vină este un fel restrictiv de a gândi omenescul, dându-l pradă unor cenzuri străine de deplinatatea lui. Frumuseţea cărţii rezidă însă nu atât în lecţia pe care o dă, fie ea şi eliberatoare, cât în modulaţia ei formală, în tonalitatea ei, în nobleţea morală a stilului.“ Petru Creţia
Leave a Reply