Trecute vieţi de domni, de robi şi de tovarăşi
Intraseră şaisprezece osândiţi în Casimca, în cele patru celule ale ei, şi în decurs de numai câteva săptămâni muriseră deja cinci. Şi toti erau planificaţi pentru un sfârşit sigur, în cele mai mizerabile condiţii. Iar pentru cei care-i planificaseră astfel, problema era doar când, câţi si cum aveau să sfârşească „bandiţii”. Numai că-n lumea carcerală, ăn situaţii limită, de mare „înghesuială”, omul doar propune, şi Domnul, nu directorul, dispune. Privilegiu absolut al Domnului Dumnezeu, peste voia şi hotărârea Lui, nimeni, nicicând şi niciunde neputând trece. În Casimca, osândiţii nu-l aşteptau decât pe „când”, căci pe „unde” li se părea că îl vedeau în fiecare clipă.
Adauga in cosul de cumparaturi.
Leave a Reply