Aproape toată lumea a auzit de scrierile ebraice străvechi ce au fost găsite în peşterile de lângă Marea Moartă. Aproape toată lumea a fost mişcată de aserţiunile savanţilor că acestea ar proveni din comunitatea în care „Ioan Botezătorul a predat, iar Iisus a învăţat”. Şi aproape oricine a fost intrigat de ideea mult răspândită ca textele ilustrează o perioadă îndelungată, pierdută, a creştinătăţii – o sectă ce a crezut într‑un martir „Învăţător al Dreptăţii”, ce va reapărea în cele din urma credincioşilor. Până acum, însă, foarte puţini oameni au avut şansa de a citi manuscrisele, din simplul motiv că nici o traducere completă a lor nu a fost până în prezent accesibilă omului obişnuit. Această carte este destinată să suplinească această nevoie. Ea oferă interpretări inteligibile principalelor manuscrise din peşterile de la Marea Moartă. Mai mult, nu se angrenează în nici un fel de teorie particulară, ci permite manuscriselor să se exprime şi să dea mărturie în mijlocul zarvei controverselor cu privire la ele.
Theodor H. Gaster, căruia îi datorăm notele introductive, traducerea şi comentariile la aceste scrieri, a avut în vedere următoarele aspecte:
(a) Textele prezentate în carte au fost compuse în perioade variind între 170 i.Hr. şi 68 d.Hr.
(b) Ele au fost păstrate în biblioteca unui lăcaş de cult esenian sau în casa de rugăciuni de la Qumran, dar reprezintă repertoriul religios al Comunitîăţii eseniene ca întreg.
(c) Manuscrisele de la Marea Moartă şi mişcarea religioasă pe care au descris‑o ne‑au ajutat să reconstituim climatul spiritual de început al creştinismului şi misiunea lui Ioan Botezătorul cu privire la instituirea Bisericii primare. Însă manuscrisele nu conţin nici un fel de anticipare a doctrinelor creştine, adică, Întruparea, Preoţia, Răscumpărarea sau Împărtăşania.
(d) Comunitatea religioasă reprezentată în manuscrise nu crede, aşa cum s‑a presupus, într‑un „învăţator al dreptăţii” martir şi mesianic, care reapare postum discipolilor săi şi a cărui a doua venire era aşteptată. Titlul „învăţătorul dreptăţii” (mai corect „adevăratul reprezentant al legii”) desemnează o funcţie, nu o persoană particulară.
(e) Este neindicat în prezent să tragem concluzii istorice din texte sau să speculăm cu privire la aluziile istorice cuprinse în ele.
Manuscrisele de la Marea Moartă ar trebui privite ca ceva mai mult decât un simplu subiect al controverselor savante. Pentru cei ce le vor citi cu înţelegere, acestea vor avea o valoare nepreţuită prin faptul că transmit mesajului religios al unor oameni care au renunţat la lume şi au fost capabili să‑l afle pe Dumnezeu în pustie, pur si simplu fiindcă au preferat simplitatea în locul traiului îndestulat şi au realizat, în ultima instanţă, că răstignirea poate fi în sine o inviere.
Adauga in cosul de cumparaturi.
Leave a Reply