Bedros Horasangian “Un război murdar” este o carte de reportaje. O carte despre adevăr şi minciună. „Un război murdar” este o carte despre două popoare şi o ţară. Popoarele se numesc rus şi cecen, ţara este Rusia. Avem radiografia unui război. radioscopia unei tragedii şi ascensiunea la putere a lui Putin. Cum drumul spre kremlim poate trece pste orice. Eticul dispare cînd manipularea maselor dă în clocot. Morţii nu mai au valoare sau au o alta, aşa cum citim uluiţi amestecul de Gogol şi Beckett din prima parte a cărţii de faţă. C\nd toată lumea e de vină, nu mai e de vină nimeni. Şi nimănui nu-i mai pasă de nenorocirile altora. Dar exsită şi oamani care nu cedează conjuncturii, intereselor, dezintersului, cinismului. Individual sau colectiv. O astfel de jurnalistă a fost Anna Politkovska.
Despre ceceni şi despre Cecenia. Despre conflictele din caucaz, despre Rusia, şi evident, despre Rusia este vorba în această carte. Pagini cutremurătoare. Scrise în timp real.
Şi despre Vladimir Putin.
Anna Poltkovskaia este/a fost o figură admirată şi preţuită în Rusia. Dar şi o voce în lumea internaţională. Asasinarea ei acum cinci ani a produs rumoare peste tot. Dacă nu şi tristeţe şi revoltă neputincioasă. Degeaba s-au solidarizat Vaclav Havel, arhiepiscopul Desmond Tutu şi alte numeroase figuri de prim rang ale vieţii internaţionale, asasinii ei nu au fost prinşi. Şi condamnaţi. Câţiva suspecţi au fost achitaţi din lipsă de probe concludente. Dosarul nu a fost închis. Ancheta trenează, viaţa merge înainte. Germania are nevoie de gaze şi petrol, adevărul poate fi amânat. Realpoltik dă roade în continuare. Se pare că doar adevărul nu e de ajuns pentru a impune adevărul. Ce-ar mai fi nevoie? Nu ştim răspunsul.
Ştim doar că o jurnalistă tenace şi răbdătaore, consecvenţă şi neînfricată a clamat mereu adevărul. Pentru poporul ei rus, pentru profesia de credinţă, jurnalismul, pentru ea însăşi. A fost şi a rămas ziaristă. Într-o ţară precum Rusia, unde dacă nu te protejează funcţia, banii ar trebui să te facă să te simţi invulnerabil. Dar nimeni nu poate fi sigur de nimic acolo unde domneşte arbitrariul şi doar voinţa unui om. Anna Politkovskaia nu a avut funcţii, nici nu şi-a dorit să aibă bani. Să mai amintim cum se vând şi se căpătuiesc jurnaliştii sau intelectualii ?A fost ataşată de nişte valori morale şi de dragostea ei pentru oamenii simpli. Cu o lungă şi frumoasă tradiţie în ţara lui Cehov şi Şukşin. Acei oameni de prisos, de ieri şi de azi. Care trec prin viaţă şi prin istorie, se nasc şi mor cu milioanele dincolo de jocurile – adesea murdare – ale istoriei imediate.
Un război murdar, precum cel din Cecenia, a făcut curat un preşedinte. Este vorba despre cel de-al doilea război cecen şi de Vladimir Putin. Fostul ofiţer KGB, devenit pupila lui Elţin şi apoi ajuns, prin vot popular, Preşedinte al Rusiei. După grozăviile prezentate în această carte. După ororile unui război în care au murit sute de mii de oameni şi o ţară a fost devastată. Patriotismul propagandistic a fost mai puternic decât adevărurile relatate de acestă femeie care a trăit şi relatat războiul prin experienţa ei proprie. Putin a devenit preşedinte pe valul de ostilitate a societăţii ruse faţă de caucazieni. Cecenii au fost consideraţi nişte oameni de mâna a doua. Ce dacă sunt ucişi femei şi copii, bătrâni sau civili nevinovaţi : preţul politic este mare. Putin a câştigat apoi şi al doilea mandat de preşedinte. De ziua de naştere a lui Putin, în noiembtrie 2006 Ana Politkvskaia este asasinată. Ştia cumva că este vînată. Ştia şi de cine, dacă ar fi să fiu ucisă să căutaţi acolo.
Şi arăta spre Kremlin.
Sinistră coincidenţă. Şi acum când scriem aceste rânduri în plină iarnă a lui 2012, Putin este un candidat fără oponenţi creditabili la un nou mandat de preşedinte al Rusiei. Istoria nu face salturi, istoria doar se repetă. Nimic nou sub soarele lumii. Doar adevărul – titlul unei alte impresionante cărţi a Annei Politkovskaia – se pare că nu este deajuns.„A dirty war”( Un război murdar) apare acum şi în limba română. Este a patra carte a Annei Politkovskaia oferită spre luare aminte şi multiple consideraţii cititorilor din România. Poveşti adevărate scrise la cald. O proză de mare vigoare epică se desprinde din aceste pagini nonfiction. Când un general rus ucide vaca unui ţăran cecen, câmd Cecenia devine o ţară fără bărbaţi, când mamele îşi caută copiii morţi care nu sunt niciunde, deja nu ne rămân prea multe de comentat. Şi această carte a Annei Politkovskaia ne atrage atenţia că somnul raţiunii poate naşte monştri. Cazul Colonelului de tancuri Budanov, care a răpit, violat şi apoi ucis o cecenă de 18 ani a ţinut capul de afiş în Rusia preţ de şae ani. Intransigenţa Annei Politkovskaia a fost decisă în mobilizarea opiniei publice şi alertarea autorităţilor pentru condamnarea asasinului. Dar dacă deja ne-am adaptat la această lume cu monştri cu tot şi nu ne mai pasă de nimeni şi de nimic? Aici ar putea răspunde fiecare după conştiinţa lui. În Rusia, în România sau orice colţ al acestei lumi. Anna Politkovskaia a spus tot ce era de spus. Milioane de telespectatori din întreaga lume au urmărit cu emoţie spectacolul festiv cu redeschiderea faimosului Balşoi Teatr. Ce să mai zgândărim memoria noastră cu adevăruri neplăcute ce ţin deja de trecut? Cine să-şi mai bată capul cu asasinarea unei jurnaliste sau să deplângă atâtea alte nenorociri ale acestei lumi? Şi atunci, revenim la interogaţia care nu ne dă pace. Mai foloseşte adevărul la ceva? Şi încercăm un răspuns pe cît de ferm, pe cât de simplu.
DA!Adevărul foloseşte la a fi spus. Şi trebuie asumat, oricât de puţini mai cred în el. Chiar dacă nu mai foloseşte la nimic.
Leave a Reply