Premiul Nobel pentru Literatură, 1988
De Alexandru Cristian
“prin lucrări bogate în nuanţe când realiste, când ambigue, a realizat o artă narativă arabă care se aplică întregii umanităţi”.
Egiptul Antic… o civilizaţie ce inspiră vis, viaţă, moarte, viaţă veşnică, faraoni, sclavi, preoţi, mistere, femei frumoase cu pielea arsă de soare, raze solare ce ne mângâie, nisip, piramide, mistere, ocultism, magie, poezie ancestrală. Moştenirea culturală a Egiptului este greu de cuantificat, totuşi putem afirma că este una dintre civilizaţiile care a pus bazele acestei lumi. Peste toate acestea se aud muzici antice pline de ritmuri ce dansează precum nisipul dus de furtuni, creionând în spaţiu şoapte din alcovurile marilor faraoni.
Naghib Mahfuz singurul romancier arab care a luat Premiul Nobel (în 1988) a fost conştient de imensitatea moştenirii culturale antice. Egiptul actual însuşi este un ecletism între antichitatea egipteană şi greco-romană peste care s-au aşezat influenţe orientale apropiate sau îndepărtate, este o ţară plină de cultură şi de miros ambrat, floral şi de umbră. Misterul Egiptului ni se revelă puţin câte puţin în opera lui Mahfuz care debutează cu romane ce au tematică vechiul Egipt, continuând cu romane care tratează subiecte contemporane cu autorul.
AL-‘A’ISH FI-L-HAQIQA(Akhenaton cel ce sălăşluieşte în adevăr) este un roman scris în tehnica povestirii în ramă. Domnia lui Akhenaton, atât de controversată , este în acest roman tratată obiectiv prin prezentarea mai multor puncte de vedere.Personajul principal Merianum s-a decis să afle adevărul despre faraonul Amenhotep al IV-LEA(Amenofis IV) cel care a fost supranumit Ereticul. Este faraonul care a înlocuit cultul lui Amon Ra cu Aton zeul discului solar. A mutat capitala de la Teba la Akhetaton oraş construit de el, oraşul Luminii. Toate personajele care vorbesc despre faraonul eretic l-au cunoscut direct s-au au fost demnitari în timpul domniei sale. Cei care îl apără spun că a fost un om de o blândeţe rară cei care îl acuză spun că era un neputincios, un bolnav mental, pseudohermafrodit, un om ce nu putea întreţine relaţii sexuale cu nici o femeie, excepţie făcând mama sa. Aceleaşi acuzaţii vor plana un mileniu şi jumătate mai târziu asupra împăratului Nero.
Romanul este scris cu pasiunea pentru Egiptul Antic, este un roman care prezintă domnia unui om neînţeles, a unui revoltat înainte de timp. Akhenaton este primul mare reformator religios din istorie şi primul care a propus o religie monoteistă. Toţi care l-au cunoscut pe Akhenaton au fost vrăjiţi de preafrumoasa sa regină Nefertiti. Nimeni nu-şi imaginează cum de o femeie ca ea a putu sta cu un om diform fizic cât şi sufletesc. Regina este acuzată că a urmărit doar acapararea puterii. Este un roman despre iubire şi trădare, pasiune şi înşelare, crimă şi izbăvire. Gestul de neînţeles este părăsirea lui Akhenaton de Nefertiti după ce toţi din regat i-au retras sprijinul, fiecare fiind ferm convins că faraonul nu era în deplinătatea facultăţilor mentale. O femeie care l-a sprijinit toată viaţa a plecat şi l-a lăsat singur.Nefertiti însuşi declară că l-a iubit pe faraon dar că a plecat de lângă el pentru a-l face conştient.S-a gândit să-l părăsească pentru a-i scădea încrederea în sine şi a-l face să realizeze că este într-un abis al gândirii. Un alt scop a fost pentru a-şi salva tronul care îi fugea de sub picioare. Frumuseţea reginei l-a cuprins şi pe tânărul Merianum care pornit în căutarea adevărului mărturiseşte că este fascinat de regină, frumuseţea sa a înflăcărat minţile multor bărbaţi în acele timpuri, un mileniu şi ceva mai târziu Cleopatra va salva Egiptul luptând cu frumuseţea împotriva celor care vroiau să-i supună ţara.
Un roman în care istoria, religia şi politica se împletesc cu iubirea. O iubire condusă de raţiuni de putere, tronul Egiptului Antic se sprijină pe faraon, regina sa şi pe Amon Ra, în domnia lui Akhenaton acesta s-a sprijinit doar pe visul unui om.În definitiv Akhenton este un om care a murit pentru frumos, a luptat pentru ce a considerat el. Câţi oameni nu au murit pentru credinţa lor? acest fapt îl ridică pe faraon la nivelul unui om superior, răzbunarea oamenilor mici şi urâţi de care este plină istoria a fost cumplită. I-au fost şterse din istorie toate faptele, toate crezurile, până şi numele său a fost blestemat pe vecie. Oraşul Akhetaton o minune arhitecturală a fost cuprins de părăsire, mizerie, ruină.Palatul în care el şi cu una dintre cele mai frumoase femei din istorie s-au iubit a fost cuprins de părăsire, moarte, întuneric. Istoria lor va dăinui în ciuda voinţei unora de a distruge crezul unui om ce a dorit să schimbe lume, lumea se schimbă dar la timpul ei, nu când un biet visător crede că poate face acest lucru, de aceea Akhenaton este o fiinţă anistorică, el nu aparţine istoriei deoarece singur şi-a făurit o istorie.Mahfuz a demonstrat că pot fi mai multe istorii paralele sau poate să nu existe istorie, oamenii din jurul său au făurit propriile istorii, el a distrus tot şi a inventat altceva…care nu este istorie într-un cuvânt a inventat visul în istorie care a dus lumea pe culmi de la Alexandru cel Mare la Napoleon dar şi a umilit-o de la Marx la Stalin.
Aventura lui Mahfuz în istoria antică continuă, plină de pasiune şi de unice trăiri. Un roman al unei dragoste pierdute dar şi câştigate, dragostea dintre doi oameni este interzisă dar cea de patrie este binecuvântată şi permisă. Oare este drept?
De acelaşi autor
Un articol apologetic despre un faraon care in cel mai bun caz poate beneficia
de circunstante atenuante decat de elogii.Domnia sa arunca Egiptul in pragul disolutiei , lupta impotriva
propriului popor. dar nu opune nici
cea mai mica rezistenta dusmanilor externi
In conditiile in care reforma lui religioasa ar fi reusit evul mediu ar fi venit cu 2000 ani mai devreme,
Un monarh de talia lui Nero .,Caligula dar cu care istoria a fost mult mai indulgenta
Ramses
Un articol apologetic despre un faraon care in cel mai bun caz poate beneficia
de circunstante atenuante decat de elogii.Domnia sa arunca Egiptul in pragul disolutiei , lupta impotriva
propriului popor. dar nu opune nici
cea mai mica rezistenta dusmanilor externi
In conditiile in care reforma lui religioasa ar fi reusit evul mediu ar fi venit cu 2000 ani mai devreme,
Un monarh de talia lui Nero .,Caligula dar cu care istoria a fost mult mai indulgenta
Ramses