Cel mai adesea, se spune că Tibetul pe care îl înfăţişează Ma Jian în Scoate limba (seria de povestiri publicată în 1987 sub titlul complet de Arată-ţi albul limbii sau gol-goluţ) este „departe“ — departe de viziunile oficiale edulcorate, departe de proiecţiile occidentale entuziaste şi departe de toate locurile comune care figurează acest spaţiu drept „acoperişul lumii“ şi îl reduc la o carte poştală cu Palatul Potala; voci mai firave spun că brutalitatea, sexualitatea dezlănţuită şi primitivismul lumii descoperite de naratorul-reporter sunt şi ele subtile îndepărtări şi distorsionări orientaliste ale unei realităţi de o infinită complexitate. Indiferent cum stau lucrurile, prin textele lui Ma, a căror forţă tulburătoare ne bântuie mult timp după încheierea lecturii, avem şi şansa unei apropieri cea faţă de formidabila generaţie a scriitorilor chinezi de la sfârşitul anilor 1980.
De acelaşi autor
Nu inteleg titlul. Ce a urmarit editorul cartii?