U
ltima lui dorinţă a fost să fie incinerat,
iar cenuşa să-i fie depusă la Troiţa din Piaţa Universităţii.
Astăzi, 18 ianuarie, ora 13,30, sufletul lui Cristi Paţurcă s-a despărţit de trupul bolnav şi a urcat la cer, la doar 46 de ani, alături de eroii din Piaţa Universităţii, să continue cântarea „Mai bine mort/decât comunist” şi Golan post-mortem.
Răvăşit de disperare, sărac lipit pământului, uitat prin spitale, dar cu sufletul rămas în Piaţa Universităţii, a continuat să rămână un idealist pur-sânge. Speranţa moarte ultima, parcă aşa e. Cu doar câteva zile în urmă îl suna pe prietenul său Doru Braia, fericit că va da drumul în eter postului de radio Kilometrul Zero. N-a mai apucat. Inima sa, de servant al libertăţii, a refuzat să mai bată. Continuare ———>
Lui Emil Constantinescu: „Să vă fie ruşine!”
A compus zeci de cântece pentru mitingul maraton din Piaţa Universităţii. Probabil va rămâne în memoria timpului ca artistul cu cel mai lung concert live din istoria României. Zeci de mii de oameni i-au cântat cântecele şi mii le mai murmură şi azi. Ca unul care a însufleţit speranţa, făcând mii de km în campania din 1996 a lui Emil Constantinescu cu chitara la gât, i-a spus înainte de moarte fostului preşedinte pentru care a muncit, a sperat şi a luptat enorm: „Să vă fie ruşine! M-aţi lăsat în cea mai cruntă sărăcie”. Traian Băsescu l-a vizitat, totuşi, la sanatoriul în care se afla anul trecut. Şi a cântat pentru el mult mai puţin.
În ultima parte a vieţii a scris o carte de memorii: „Mi-e greu titlul de erou”, la editura Estfalia.
„Am ajuns un boschetar, aşa să scrieţi!”
„Libertatea o aveam, n-am ştiut ce să facem cu ea. Dacă m-aş întoarce în timp, aş face la fel. Aş încerca însă să evit boala. Îmi pare rău că, în ’90, n-am luat un Kalaşnikov ţi să-i împuşc pe toţi cei din frunte. Eram în birou şi cu Iliescu, şi cu Brucan, cu Petre Roman… Aş fi scăpa ţara de ei. Am fost un naiv, am crezut în nişte idealuri. Lasă-i, bă, că pe ăştia-i judecă poporul, ziceam. I-a judecat pe naiba. Am făcut revoluţia boschetarilor. Asta am ajuns, un boschetar! Exact aşa să scrieţi!”, a declarat în 2010 Paţurcă intr-un interviu pentru Evenimentul Zilei.
A fost o data ca-n poveşti
A fost în România,
O mare gaşcă de golani,
Ce-au alungat sclavia.
Noi nu ne-am confundat nicicând
Cu „oamenii de bine”,
Numiţi şi neocomunişti
Cu fără de ruşine.
IMNUL GOLANILOR
Povestea lui Cristi Paţurcă începe cu puţin înaintea Revoluţiei din decembrie ’89 şi nu se va termina niciodată. „Ştiţi ce-am făcut în ’89, când era Congresul partidului? Am montat şase boxe, din alea mari, pe terasa din Cotroceni unde locuiam, am legat televizorul prin staţie şi, în timpul transmisiunii, «am dat blană», spunea unui reporter de la Adevărul.
Au venit cinci maşini de miliţie în faţa casei, să-mi spună că volumul e prea mare. «Cum!? Tovarăşul Ceauşescu se aude tare? Păi eu îl iubesc pe tovarăşul Ceauşescu!», le spuneam. Nu eram sănătos la cap. De cine să-mi fie frică?”, râde Paţurcă acum, când îşi aminteşte. Mai târziu, a fost arestat. Era tânăr, artist şi n-avea serviciu, deci reprezenta un pericol pentru „siguranţa naţională”.
Târziu a primit Certificatul de revoluţionar.
TĂCERE!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
Să nu bociți acum pentru cel pe care nu l-ați băgat în seamă!!!!!!!!!!!!!!!
RUȘINE!!!
Și ȚIE Tovarășe Băsescu !!!!!!!!!!!!!!!!!
Domnule BOC, mai faci… boboci?
Categoric că DA !!!
O simt toți românii.
Dar până când ???????????????????
ARDEALUL … ARDEALUL ??? AVRAME și IANCULE, oare cum stai în mormânt ???
Lefebre spunea ca:”Omul care viseaza este invincibil”,iar tu Cristi ai visat toata viata! Ne-am cunoscut in momente grele,insa muzica si versurile tale si ale lui dr.Barbi au fost fantastatice.Nu pot sa uit cum a fost compus cantecul”Mai animalulle” intr-o noapte,cand impreuna cu prietenii nostri mergeam la Cluj in campanie electorala.Odihneste-te in pace,prietene!
DUMNEZEU să-i ierte, dacă mai poate, pe acești doi PĂCĂTOȘI: Băsescu și Traian, precum Boc și …atotimperatorul TRAIAN !!!!!!!!!!!!!!!!!!!
ce fatza de castravete flaushat mai avea si pitzurca asta.