E aproape imposibil de descoperit de ce la sfârşitul acestei cărţi ai senzaţia că ai citit un basm cu melancolii pentru adulţi si ca sfarsitul e fericit. Soniecika nu e nici zana, nici printesa, nici macar Cenusareasa, ci o bibliotecara mioapa, cam sleampata, cu expresia unei tinere si blande camile. Robert Viktorovici e un pictor bun, dar un sot cam boem, fata lor, Tania, e o tanara moderna cu idei extravagante, iar Rusia e… URSS. Realitatea nu e nici infrumusetata, nici uratita in aceasta formidabila nuvela, caci viata e ea insasi suficient de frumoasa si de urata ca sa nu mai fie nevoie de exagerari. Soniecika este concentrata poveste a mai multor generatii, din care un romancier de odinioara ar fi facut poate o saga in multe volume sau un teribil roman politic. Ludmila Ulitkaia alege o variantă concentrată, de un realism bine dozat, ca şi cum i-ar povesti unui cunoscut cea mai firească întâmplare. Şi totuşi, uimitor, cititorul iese vrăjit din banala poveste. Veţi citi şi veţi vedea.
De acelaşi autor:
Al dumneavoastră sincer, Surik
Leave a Reply