În Omul şi clima, apărută prima oară în franceză, Lucian Boia analizează ansamblul teoriilor, scenariilor şi psihozelor climatice, din Antichitate până în zilele noastre, pentru a decripta mecanismul mental şi ideologic al acestor construcţii şi atitudini. Autorul împarte imaginarul climei în trei categorii: teorii de natură antropologică şi psihologică (diversitatea umană se explică prin diferenţele de climat), istorică (clima influenţează dinamica proceselor istorice, ascensiunea anumitor civilizaţii, stagnarea sau decăderea altora) şi „catastrofică“ (imaginarul „sfârşitului lumii“, scenariile extincţiei cvasitotale a rasei umane, al căror prototip rămâne Potopul).
Lucian Boia nu infirmă şi nici nu validează vreuna dintre aceste teorii, şi mai ales nu încearcă să prezică viitorul.
De acelaşi autor:
Mitologia ştiinţifică a comunismului
Sfârşitul lumii. O istorie fără sfârşit
Leave a Reply