Nonconformist, cum este şi autorul, volumul lui Liviu Antonesei oscilează între eseu, articol de ziar şi jurnal intim, nu din indecizie, ci din nevoia de a fi sincer şi liber. „Mobilul” acestor texte stă în cărţile care, o dată citite, au configurat un spaţiu al reacţiilor de lectură personale, o Biblioteca unde, foarte democratic, îşi dau întâlnire Dante, Borges, Miller, Durell, Kafka, Sartre, dar şi Ray Bradbury sau Amelie Nothomb. Cititor incorigibil – când inocent, când critic, dar obligatoriu implicat –, Liviu Antonesei transformă fascinaţia lecturii celorlalţi într-o scriere captivantă.
Leave a Reply