Gabriel Liiceanu şi când se scuză se acuză. Încearcă de la o vreme să se despartă de Satana. Adică de Băsescu. Dar nu poate. Ceva îl strânge. Nu cred că la inimă. Poate prin fişier. Sau în Jurnalul de la Păltiniş e o cheie ascunsă. Nu cred că mai există probe. Demult au fost listate la bursa de la Glina sau Berevoieşti.
La TVR, de unde încasează o sumă cu multe zerouri lunar, a spus că preşedintele a practicat un fel de ciocoism în relaţia cu Raed Arafat. „Un preşedinte nu intervine într-o emisiune şi stă de vorbă cu un subsecretar de stat. A luat nişte măsuri bune pe care nu a ştiut să le explice. Dacă ar fi ajuns Geoană preşedinte, Vântu and so on ar fi condus România” So what?
Exista o doamna parlamentar (Olguta Vasilescu), care se intreba
si intreba cine e Liiceanu asta, ce-a facut asta pentru Romania?
Asa si cu Ila Citila, care citeste asa cum stie, crezand ca e pe masura lui Liiceanu… Vai si amar cat de trist ma simt cand colosii Romaniei sunt terfeliti de neica nimeni…
Liiceanu, colos? Păi de ce nu iasă în stradă să-şi apere omul de valoare pe care l-a susţinut?
Pe ce criterii il socotiti pe Liicheanu colos, nu va fie cu suparare? Filozof fara sistem si semnatar al traducerilor altora, da, profesor fara marinimie (e de notorietate modul in care facea reclama cartilor Humanitas de la catedra, neavind vreodata minima eleganta de a le imprumuta macar amarastenilor de studenti la Filozofie :)… dar colos? Hai sa fim seriosi! Cititi Jurnalul Monicai Lovinescu si veti gasi acolo un pasaj savuros in care se povesteste cum dadea din colt in colt si nu mai stia cum sa scape de generozitate dnei Lovinescu care, imaginindu-si-l in mod real dizident si oprimat de regim, ii gasise un loc de munca la Paris unde ii propunea sa ramina, spre marea disperare a „colosului” cu picioare de lut care ardea de nerabdare sa se intoarca in rindul tovarasilor atit de marinimosi cu el.
E dezamagitor si scarbos comportamentul d-lui Liiceanu. Si teatrul pe care l-a jucat („Cine era atunci contracandidatul?” – chipurile uitase de Geaona, vrand sa se desprinda de asocieri politice, care sunt sub demnitatea unui veridic intelectual) si ultima gura de aer trasa ca un inecat – „am fi fost condusi de Vantu and so on” au fost niste tentative penibile de motivare a unei atitudini gresite. Cand actualul presedinte aflat in vizita la editura, i-a trantit-o pe aia cu „scoala romaneasca produce tampiti” a tacut. Trebuia sa taca si acum. Nu suntem condusi de Vantu and so on, suntem condusi de Udrea, Cocos, Prigoana si Videanu, alternativa incomparabil mai buna in ochii ilustrului filozof.