Pentru ca despotului să nu i se pronunţe numele
i se spunea simplu Licuriciul
avea palat păzit de grauri
ciorile-i duceau trena
de la genunchiul broaştei în paturi din harem
corbii nu-i ciuguleau ochii
pupau doar pulpana şi lăudau Mărita administraţie
pădureaţă.
La drumul mare, lotrii zeciuiau ca trântorii stupii
în staul, guzganii dictau dreptul de a fi vită
din foişor, unde nu mirosea balega
apărători vegheau tecile de brusturi
ca nu care cumva din ostilitate
– şi prea multă libertate-
să rânjească la parada lohiilor de pradă.
De foame şi de viaţă grea
viermuiau dobitoace printre grăunţe
şi blana şi-o dădeau pe biruri
şacalii – în pături conducătoare –
organizau zapcimea întâiului sus pus.
Muştele aveau imperiul lor
şi fustele muşcau pământul
sub apăsătoarea Sa luminăţie.
O seamă de condori
vegheau ca strălucirea să nu clipească
roiuri de miere să curgă-n veselie
cămărilor să nu le scadă gravitaţia
prea binelui să-i crească imponderabilitatea
nu cumva felinele de companie
să-şi piardă puterea de seducţie
şi pofta de carne.
aaa, si te-as invita in apesnui. e cel mai interesant areal din romania.peisaje inegalabile, amintiri de neuitat, trasee superbe si pesteri mai numeroase ca ciupercile, pentru toate categoriile de interesati. acolo, odata ajuns, iti doresti sa nu te mai intorci niciodata la ,,civilizatia,, urbana… pentru ca e un paradis.