În romanul Anna Karenina (1873-1877), axat pe tragedia unei femei aflate sub imperiul distructiv al unei pasiuni adulterine, Tolstoi divulgă ipocrizia înaltei societăţi, zugrăveşte descompunerea modului de viaţă patriarhal, distrugerea institutiei familiei. Receptării lumii de către o conştiinţă individuală şi raţionalistă scriitorul îi opune valoarea în sine a vieţii, în infinitul, în nestatornicia haotică şi în concreteţea ei reală, manifestindu-se drept un „criptovăzător al trupului” (termenul îi aparţine lui Dmitri Merejkovski).
De acelaşi autor
Leave a Reply