Când spunem cuvântul virus ne gândim la boală şi chiar la moarte. Este un cuvânt terifiant, dătător de mari spaime. Mă gândeam zilele acestea dacă din multitudinea de viruşi prezenţi în lumea biologică există unul care să nu ne facă rău. Vă spun sincer nu am găsit.
Anumite obiceiuiri ale omului sunt numite vicii sau reflexe condiţionate. Un viciu bun este un oximoron ciudat. Expresia un virus sănătos este amuzantă pentru marea majoritatea a oamenilor. Reflectând, mi-am adus aminte de puterea curativă a unui viciu lectura. Lectura are o putere greu de cuantificat. Citind te dezvolţi, te întregeşti, te hrăneşti cu lucruri utile.
Pentru a deveni un viciu bun sau un virus sănătos lectura are nevoie de trei elemente. Primul element este imboldul. Imboldul sau voinţa de a citi se dezvoltă încă din copilărie. Acest element trebuie să fie o parte a educaţiei unui om. În loc să lăsăm copilul să se joace ore nemăsurate, îi limităm timpul şi îi adăugăm puţin câte puţin acest microb al cititului.
Al doilea element este dorinţa de a cunoaşte. Acest element apare odată cu înaintarea în vârstă şi apariţia unor noi semne de întrebare. Copilul descoperă lumea, oamenii, casa, totul din jurul său este necunoscut. Pentru a cunoaşte are nevoie de cunoaştere, iar această cunoaştere o dobândeşte citind.
Al treilea element este virusarea. Odată format obiceiul acesta, virusul lecturii pătrunde în minte şi inimă şi nu mai lasă aceea fiinţă umană decât în momentul trecerii în altă lume. Acest virus este mortal pentru ignoranţă şi necunoaştere dar în acelaşi timp este un panaceu pentru lumea în care trăim.
Pentru a trăi în această lume plină de atât mister, revelat forţat de către tehnologie, trebuie să ne alimentăm cu multă cunoaştere. Înţeleptul este cel care doreşte să descopere mai mult, ignorantul este cel care ştie totul avant la lettre. Sábato spunea că viitorul ignoranţei este imens şi de temut. Pentru a evita acest viitor trebuie să cunoaştem cât mai mult. Cum putem cunoaşte? Citind.
Lecturile unui tânăr nu trebuie să fie obligate, forţate. Jorge Luis Borges spunea că lectura nu trebuie forţată, ea trebuie simţită şi chiar chemată. Borges era împotriva lecturilor obligatorii. A citi de plăcere este o expresie pe care mulţi o consideră învechită. Plăcera face parte din fiinţa umană, este o parte extrem de bine reprezentată. Pentru a face un lucru trebuie să-ţi placă. A induce plăcerea lecturii este o sarcină grea care cade pe umerii şcolii dar şi a părinţilor. Plăcerea lecturii trebuie indusă, încet uşor, ca o veritabilă perioadă de incubaţie. Perioada de incubaţie poate fi reprezentată de lecturi de mai mici dimensiuni şi cu o dificultate redusă, apoi încetul cu încetul se măreşte cantitatea de lectură şi virusul ia în deplină stăpânirea mintea şi inima tînărului. De ce spun mintea şi inima? Mintea este centrul gândirii iar inima centrul reflecţiei. Fără aceste două filtre lectura este sterilă, o adunătură de cuvinte pe o bucată de celuloză.
Auzim tot timpul de mondializare sau de globalizare. Aceste cuvinte au la bază o singură activitate, comerţul. S-a comercializat totul, de la o carte la o maşină, de la o casă la o haină chiar şi mâncarea a ajuns un bun comercial important. Cuvântul umanizare este atât de bagatelizat încât mulţi se feresc să-l mai pronunţe. A se umaniza înseamnă a cunoaşte omul şi ambientul său. Acesta lucru se poate realiza studiind istoria, sociologia, filosofia, psihologia, biologia cu ramurile ei moderne. Ştiinţele umaniste ale Evului Mediu şi Renaşterii Timpurii sunt cele care au promovat omul în centrul universului cunoscut nouă. Umanismul este vetust pentru mulţi dar este atât de prezent în viaţa noastră. Umanitatea s-a maturizat tehnologic nu şi cognitiv. Maturarea cognitivă trebuie susţinută de o bază, lectura şi studiul.
Mărturisesc că m-am virusat şi că mă bucur enorm. Doresc să-i virusez şi pe alţi tineri, alţi oameni de toate vârstele, de acest virus al cunoaşterii. Cunoaşterea este cel mai preţios dar pe care ni l-a făcut Dumnezeu pe pământ. Noi trebuie decât să o descoperim şi să o împărtăşim şi celorlalţi. Desigur nu există cunoaştere absolută dar firimitura noastră de cunoaştere adunată cu restul firimiturilor care aparţin restul oamenilor ne poate alcătui o imagine mai bună asupra lumii. O cunoaştere a lumii ne poate orienta şi către deziderate mai importante cum ar fi rezolvarea celei mai mari probleme a lumii moderne, inegalitatea. O profundă inegalitate s-a născut în lumea modernă, comerţul a fost motorul acestui trist fenomen. Nu doresc să demonizez comerţul, vreau doar să atrag atenţia că suntem în pericolul unei crunte tiranii, argintocraţia. Pentru a evita acest trist derapaj trebuie să cunoaştem trecutul şi să învăţăm din el. Pentru a cunoaşte trecutul trebuie să studiem, mai exact să citim. A citi înseamnă a cunoaşte , a cunoaşte înseamnă a evita necunoscutul, a evita necunoscutul înseamnă a evita greşelile, a evita greşelile înseamnă speranţa unui viitor mai bun al omenirii.
Campania de virusare trebuie să înceapă din şcoală şi din familie şi ulterior să fie continuată pe tot parcursul vieţii. O carte citită la vremea ei ne poate ajuta într-o vreme viitoare.
Susţin virusarea întregii omeniri şi propun să nu ne vaccinăm cu televizorul sau internetul împotriva acestui virus.
Da, lectura este si va ramane virusul salvator… de lene, de prostie, de minciuna s.a.!