Cunoscutul producător britanic de la BBC, Laurence Rees, a scris cartea „Auschwitz – nazismul&soluţia finală, ” când a aflat că jumătate dintre englezi nu auziseră de exterminările în masă din lagărul nazist. O excelenta istorie a Auschwitzului. Autorul, după lungi cercetări istorice şi mărturii ale supravieţuitorilor, a încercat să răspundă publicului la celebra întrebare: „Cum a fost posibilă o astfel de cruzime?” Citind această carte, poţi înţelege, chiar dacă eşti căzut de pe lună, că acele crime – care n-ar trebui uitate – se datorează sadismului inchizitorilor fricii. Teoria „radicalismului cumulativ”, al oamenilor de decizie şi a executanţilor lor, formulat de Martin Broszat, este argumentată şi explicată, nicunde mai bine, în cartea Auscwitz. Ce nu face Rees este să explice probele de rezistenţă şi de solidaritate extraordinare ale deţinuţilor. Însă, spre cinstea lui, descrie nu numai metode şi tehnici de tortură, ci şi valul de antisemitism care a cuprins mai ales Europa de Răsărit. Puţinii care au supravieţuit miraculos, la întoarcere, nu şi-au mai găsit nici casă, nici înţelegere, doar ură şi rasism.
Pentru a nu mai repeta istoria, mai întâi trebuie să o cunoaştem. Cei care vor să viziteze lagărul de concentrare, în locul ghidurilor roşii, mai bine ar lua pe drum cartea lui Rees.
E necesar sa se reaminteasca acele vremuri. E necesar sa se discute despre aceasta groapa in care a cazut civilizatia umana. E necesar sa invatam si sa avem grija mai ales in timpuri de criza economica sa nu alunecam la vandalism si nici la rasismul germanic
Unul dintre supravietuitori, cand cineva ii face un bine, isi pune intrebarea cum ar fi fost aceasta persoana in Auschwitz.
Incredibil cum un lagar poate transforma omul.