În 14 martie 2000, inginerul român Ion Cazacu, imigrat în Italia fără permis de şedere, se revoltă faţă de patronul, un întreprinzător din Gallarate (Varese) care îl angajase la negru ca faianţar. A cerit să fie pus în regulă. Cearta se încheie tragic: patronul îi dă foc lui Ion, care moare după o lună de agonie atroce. A lăsat în urmă o soţie şi o fiică. Au trecut 15 ani, patronul a fost condamnat, dar de justiţie nu poate fi vorba.
„De această infamie ruşinoasă noi, spectatori deseori indiferenţi, suntem întru totul vinovaţi”, spune Dario Fo. „Nu am făcut altceva decât să încerc să mă comport aşa cum m-a învăţat întotdeauna tatăl meu. Nu te da bătută niciodată, nu asista nemişcată la nedreptăţi în timp ce câţiva oameni nemiloşi ne tratează ca pe nişte sclavi”, spune Florina.
Premiul Nobel pentru Literatură, 1997
“…pentru că, urmând tradiția bufonilor de curte medievali, ia în râs puterea, restituind demnitatea asupriților“
Citește mai departe AICI
Leave a Reply