Aproximativ o cincime din locuitorii planetei, repartizată pe cinci continente, se declară adepţi ai islamului şi consideră Coranul izvorul credinţei lor şi al preceptelor fundamentale ale practicii religioase, dar şi al regulilor de comportament ce ghidează viaţa lor morala, socială şi uneori politică. Din acest motiv, apartenenţa la o credinţă şi la tradiţii comune, afirmate cu mai multă sau mai puţină forţă, este oare suficientă pentru a trasa contururile unei lumi musulmane atât de diverse, a cărei unitate, exaltată de elementele cele mai radicale, de obicei plasate sub egida islamismului, pare să ţină de profesiunea de credinţă politică şi de dorinţa pioasă?
Leave a Reply