Un anevrism cerebral o cufundă pe Helene Wiesendhal într-o comă din care se trezește pe jumătate paralizată, amnezică și afazică. Silabă cu silabă, cuvânt după cuvânt, frază după frază – toate exersate cu mare efort, cu furie, dezamăgire şi disperare –, mișcare după mișcare, pas cu pas, tresărire după tresărire – toate repetate la nesfârșit, cu încrâncenare, jenă şi lacrimi –, Helene își caută înainte de toate cuvintele rătăcite undeva în necunoscut. Apoi și reface, piesă cu piesă, puzzle-ul vieții, își regăsește lumea interioară, soțul, copiii, iubirile, aventurile, dezamăgirile, gândurile, visurile, cariera de scriitoare, dar și lumea exterioară în care și-a dus viața înainte de accident – Germania de Est de dinainte și scurt după căderea Zidului.
Roman al (re)devenirii, născut din experiența personală a autoarei, N-ai să mori este, de fapt, o evocare a vieții fiecăruia dintre noi, cu tot ceea ce ne mișcă pe fiecare, în singurătatea și unicitatea vieților noastre. Cu întrebările și cu convingerile care ne însoțesc totdeauna. Cu tot ce am strâns în noi, cu tot ce bănuim că am uitat, dar știm că zace undeva în sufletul nostru, cu tot ce sperăm pentru viitor.
Leave a Reply